TU: Ghid cu secrete despre Tine

Aceasta carte este un exercitiu pentru devenire. O invitatie in adancul sufletului, pentru a simplifica tot ceea ce ne complica viata. Aceasta carte este cartea vietii tale!

GHID CU SECRETE DESPRE TINE. Oricat de bombastic poate suna aceasta afirmatie, garantez ca aceasta carte iti va schimba viata. Dupa ce vei citi si vei trai alaturi de mine aceste trepte pentru devenire, vei afla adevaratele secrete care se ascund in tine.

OANA BULAI, MENTORUL. In ultimii ani, am descoperit sute de oameni minunati care mi-au dat ocazia sa ii salvez de ei insisi. Impreuna am invatat ca frica e un pahar pe care il poti face tandari. Ca esti singurul tau stapan. Si ca libertatea vine la pachet cu iubirea neconditionata.

Redescoperirea adevaratelor tale valori inseamna, in cuvinte reale, sa afli cine esti cu adevarat.

Stima de sine? O vei cladi extrem de simplu. Fericirea? E la 3 ore distanta de tine! Trebuie doar sa urmezi planul simplu al Cartii TU.

Acum poti avea propriul tau Coach sub forma de Carte personalizata! Vei afla mai tarziu despre ce este vorba...

Fii parte din cercul select al celor care isi vor schimba viata fundamental in bine!

Acest ghid simplu, cu pasi atent formulati pentru ca tu sa vezi adevarul despre tine, este calea directa pentru fericire. Afla totul despre cum si-a scris Oana intregul destin si cum poti fi si tu fericit urmand acest ghid.

Andy Szekely

speaker, autor & antreprenor

”” TU - e ca o sală cu 1000 de oglinzi.
E aproape imposibil să nu te oglindești în cartea asta, fie că ești de acord cu ce scrie în ea, fie că nu, pentru simplul motiv că la fiecare pagină stârnește în tine reacții...
””Așa o fi... n-o fi așa... măi să fie... dar dacă e adevărat...””
... și din fiecare reacție de genul ăsta ai ocazia să înveți ceva nou despre tine.
Oana este unul dintre cei mai perseverenți oameni din câți am cunoscut, în ceea ce privește dezvoltarea personală.
Are verb, are stil direct, are întrebări provocatoare și răspunsuri elegante. Merită!”

Diana Vitan

speaker, coach & autor

”Singura persoană de care nu poți fugi ești...TU” se spune... poți încerca, poți rătăci, poți fi cât de evitant vrei până la urmă vei ajunge la inevitabila reîntâlnire! Un mare DA unei lecturi îndrăznețe care provoacă această reîntâlnire cu simptomele și leacurile ființei tale, croind un drum curat, deschis și împlinit către o existență autentică.
Oanei... un îndemn puternic să continue minunata aventură, aducând mai aproape prin talentul și dăruirea ei, oamenii care au inspirația să o citească de la propriul ”manual de instrucțiuni”!
Citind pagină cu pagină te identifici, te întrebi, te tulburi,
te hotărăști… te vindeci!
Minunat!”

Cristian Cârstoiu

editor & trainer

”Dacă ai putea să faci un salt în trecut, în urmă cu zece ani, și să poți sta de vorbă cu tine însuți, cel mai tânăr, probabil că ai avea mai multe lucruri să-ți spui, nu-i așa? Dar dacă tu cel de azi ești chiar ”cel tânăr”, cum ar fi? În fața căror decizii te afli acum și cum te vor afecta ele pe tine, peste zece ani?
Departe de a fi un simplu exercițiu de filozofie personală, aceste întrebări ascund de fapt un adevăr profund, pe care cei mai mulți oameni nu-l descoperă niciodată.
A te aventura pe calea dezvoltării personale, este probabil cea mai înțeleaptă decizie pe care o poate lua un om. ”TU – Ghid cu secrete despre tine” este o călăuză pe acest drum al transformării.”

Constantin D. Pavel

scriitor & speaker motivational

”E foarte important ca în viață să ai acces la o informație valoroasă. Și e la fel de important să utilizezi acea informație așa cum trebuie, pentru a avea efectul scontat. Cartea ”TU - Ghid cu secrete despre tine” îți oferă extrem de multe informații valoroase și, pe lângă acestea, vine și cu instrucțiunile de utilizare a acestor informații.
Citește, gândește, studiază, analizează, decide și acționează. Acum ai tot ce îți trebuie pentru a-ți vedea visele împlinite. Când vei da și ultima filă a acestei cărți, vei înțelege!
”TU - Ghid cu secrete despre tine” devine, astfel, o lectură obligatorie, pe care fiecare om care simte că are vreo problemă ar trebui să o parcurgă.”

Gaseste adevarul ascuns in tine!

Afla tot ce se ascunde in spatele mastilor tale, schimba-ti destinul, descopera succesul si fericirea reala! Oana Bulai si echipa ei asteapta un semn de la tine pentru a-ti acorda tot suportul.

CUVÂNT ÎNAINTE

Trăim într-o lume de ceasuri. Ne ascundem teama în milioa­nele de forme ale firelor de nisip și ne îngrozim când, într-o zi singuratică de toamnă, le vedem la un loc – devenite clepsidră.

Fără să știm, vom munci o mie de vieți la adăpostul zgo­mo­tului ei teribil – scurgerea timpului pe care noi, prin fricile noastre, l-am făcut așa.

Trăim într-o lume de ceasuri. Ne acordăm la toate pendu­lele sclipitoare și goale pe dinăuntru. Ne punem așteptările ca bariere înaintea unor ore fantastice, care, până la urmă, nu vin.

Calculăm precis distanța dintre zi și noapte, dintre dreptate și adevăr, fără să înțelegem că în tot jocul acesta dureros, noi înșine am devenit, încă din prima secundă, secunde.

În această lume de somn și de trezire, ne-am pus de o mie de ori ceasul să sune. Ne-am amăgit cu dimineți de îndoială și cu seri de judecată, niciodată nu ne-am trezit cu adevărat.

Ceasul pe care eu ți-l ofer este darul pe care l-am primit la finalul celei mai istovitoare și celei mai importante călătorii de pe pământ – aceea de la frică la dragoste.

Recompensa pentru traseul furtunos și firesc, pariul pe care l-am câștigat cu mine însămi. Ceasul meu nu poate trezi ome­nirea. Dar poate să îți scoată sufletul din amorțire, poate ridica vălul trist de pe nefericirea ta zilnică. Poate să tre­zească în tine lucruri pentru care nu ai fi pus ceasul să sune niciodată.

Și cum să ți-l dăruiesc, când și pentru cele mai mici adevă­ruri și victorii e nevoie de sacrificiu? Dacă te-aș purta îmbră­ți­șat pe drumul pe care eu am călătorit, ferindu-te de pră­- păstiile singurătății și de furtunile lacrimilor, nimic nu ai câștiga.

În fiecare ceas, pe lângă bucuria trezirii, există și munca fără de limite parcă, a rezistenței până la fix. Ai crede că sunt un povestitor bun, când eu sunt de fapt un trăitor bun.

Și atunci, nu pot decât să vin lângă tine, în drumul tău. Să îmi iau harta suferinței și capătul fericirii și să mă arunc în fricile, nopțile goale și dezastrele tale copleșitoare. Să îți arăt dușmanii cei mai feroce și apoi pădurile cele mai blânde în care te poți odihni.

Pentru ca, la final, când vei vedea ceasul arătând ora menită ție, să știi că e vremea să te trezești.

Am vrut să vorbesc cu toată lumea. Am vrut să împart ceva ce nu poți uita decât dacă te uiți pe tine. Nefiind o scrii­toare, curajul meu de a folosi hârtia ca pașaport pentru fericirea ta a fost unul grozav. Dar mi-am dorit asta. Și, vei vedea, uneori chiar e de-ajuns atât.

Am avut curajul să experimentez, să îmi lepăd hainele cu care ceilalți mă îmbrăcau zilnic, să cred înțelegând atunci când ceilalți mi-au cerut să înțeleg fără să cred. Pentru că nu pot de­cât în parte și nu văd decât în parte, atunci am știut că dincolo e mai mult. Și că dincolo e făcut pentru cei care sunt aici.

Ca să mă pot trezi cu alți ochi și cu sufletul deschis înspre toate, a trebuit să mă descopăr și să mă înving. Să mă smulg din cercurile de fier ale regulilor omenești, asta după ce le-am învățat pe deasupra.

Și a trebuit să accept. Să dau voie luminii de dincolo de um­bre să sară în viața mea în toată deplinătatea. Să las mi­nunile să se întâmple.

Această carte este mai mult decât o invitație într-o po­veste. Capătul ei și înțelesurile de până acolo nu te pot lăsa în scau­nul comod al celui care ascultă cu urechile cu care e în­vățat să audă, care vede cu ochii despre care a fost învățat că se pri­vește.

Povestea aceasta nu mai e a mea de mult. De o pagină și ceva a devenit a ta. Iar în luptele și baricadele ei ai devenit eroul propriei tale cruciade pentru împlinire.

Povestea aceasta nu e fantastică. Miraculos e felul în care nu vei putea să mai trăiești fără trezire. Fantastic e felul în care te vei rupe de pământ și de zidurile lui apăsătoare, des­co­perind că firești sunt lucrurile pe care le simți și normală e doar dragostea de la finalul suferinței.

Harta aceasta e cumva harta chipului meu. Pe parcurs, eu am devenit una cu drumul. Libertatea m-a transformat. Ceasul pe care eu ți-l dăruiesc este darul pe care l-am primit la finalul celei mai istovitoare și celei mai importante călătorii de pe pă­mânt – aceea de la frică la dragoste.

Recompensa pentru traseul furtunos și firesc, pariul pe care l-am câștigat cu mine însămi. Ceasul meu nu poate trezi ome­ni­rea. Dar poate să îți scoată sufletul din amorțire, poate ridica vălul trist de pe nefericirea ta zilnică. Poate să tre­zească în tine lucruri pentru care nu ai fi pus ceasul să sune niciodată.

Pentru că poți auzi și fără urechile despre care ți s-a spus că aud. Uneori, să asculți mai mult decât ce se aude. Pentru că poți vedea și fără ochii despre care știi că văd. Uneori, să pri­vești mai mult decât se vede.

Nu pot decât să vin lângă tine, în drumul tău. Îmi iau harta suferinței și capătul fericirii și mă arunc în fricile, nop­țile goale și dezastrele tale copleșitoare.

Pentru ca, la final, când vei vedea ceasul arătând ora me­nită ție, să știi că e vremea să te trezești.

Asculți?

5, 4, 3, 2, 1….

Prefață

Calea spre Desăvârșire

Cartea Oanei Bulai este o hartă. Când m-am apucat să o citesc, nu am știut asta, deși, răsfoind manuscrisul, am intuit eu ceva. Pe măsură ce paginile se perindau una după alta prin... mine, am realizat că mă aflu, fără să-mi dau seama, în interio­rul unei călătorii fantastice, pe care de multă vreme doream să o realizez. Curând, am descoperit că harta avea un secret. Dar am mai descoperit și că acesta nu îmi va fi dezvă­luit decât dacă voi săvârși călătoria, decât dacă o voi împlini transformând-o în calea mea personală – calea mea spre de­săvârșire.

A desăvârși o călătorie înseamnă a ajunge dincolo de... să­vâr­șire, la capătul drumului tău, la final. Înseamnă a ajun­ge la înțelegerea de dincolo de înțelegere, a ajunge acolo unde gândurile sunt lucruri și lucrurile sunt TU. Pentru a putea cu­noaște, în cele din urmă, drumul spre... tine. Spre ceea ce ești. Nu, nu spre ceea ce crezi că ești sau spre ceea ce îți dorești să devii, ci chiar spre ceea ce ești de când ești. Tot acest proces, toată această călătorie, te va conduce, urmând harta Oanei, spre ființa umană din interiorul celui/celei care ești TU.

Eu am făcut această călătorie. Am urmat cu încântare harta, am ținut cont de indicațiile ei și am descoperit... Secretul. Cu toate acestea, călătoria mea nu a ajuns la final. Ș;i nu pentru că n-am urmat drumul, ci pentru că n-am săvârșit calea în adevă­ratul sens al cuvântului. Voi ține în mâinile mele cartea tipărită și voi porni iarăși pe calea săvârșirii, de data aceea la fel ca și tine, la fel ca un cititor. Aventura a început însă în sufletul meu și simțurile îmi sunt pline de fericirea de a fi – simpla, curata, îmbătătoarea fericire de a fi. Iar de aici până la punctul săvârșirii propriei călătorii e doar o... viață.

Viața noastră. Căci viața este o călătorie. Pornim în ea puri, neștiutori în minte – dar atât de știutori în spirit! –, curioși să des­coperim tot ceea ce o minte goală își dorește să des­copere. Iar mai apoi, după ce vârsta inocenței se topește ca ceața pă­mântului în razele soarelui de dimineață, tot ce fa­cem este să căutăm a ne regăsi. Săpăm, sondăm, zgâriem cu ghearele și cu dinții în străfundurile ființei, încercând disperați să re-desco­perim puritatea și ne-știința începutului. Însă majoritatea dintre noi face asta cu o încrâncenare demnă de o cauză mai bună și, evident, rezultatul mult așteptat refuză să se arate. Pentru a-ți săvârși călătoria personală e ne­voie de pace – atât de pacea minții, cât și de pacea sufletului – și numai cei care reușesc să se scufunde adânc în pacea de dincolo de vâltoarea vieții cotidiene vor izbuti să afle Secretul.

Calea spre desăvârșire pornește, ce-i drept, din minte, dar – așa cum ne arată și Oana în cartea ei – pentru a putea fi par­cursă până la capăt e nevoie de renunțarea la minte și la proce­sele de gândire cu care ea se/ne ocupă. E nevoie să lași lu­cru­rile să se întâmple, să lași Viața să te trăiască, să lași emoțiile să te învețe, să lași sufletul să preia controlul și să te direcțio­neze spre ceea ce ești.

Intuiesc acum că unii dintre dumneavoastră vă veți răz­vrăti la auzul acestei idei, intuiesc cum mintea unora dintre dumnea­voastră se va opune imediat și va încerca să combată cu ”argu­mente logice” îndemnul meu, însă, de veți lua frâ­iele vieții din mâinile minții și le veți pune în mâinile sufletului, el vă va conduce spre săvârșirea propriei meniri. Iar acea călătorie o să vă umple de fericire, împlinire și sens. O să vă ofere recompensa fiecărei călătorii în Adevăr: Dra­gostea.

Oana a făcut această călătorie inițiatică pe îndelete. Oana, prac­tic, a trăit această călătorie și ne-o descrie în paginile cărții într-un mod miraculos, care, deși pare că se adresează minții, reușește, într-un fel tulburător de frumos, să depă­șească barierele mentale și să ajungă cu informația acolo unde se nasc emoțiile, în creu­zetul în care se formează, de fapt, cele mai importante decizii din existența noastră.

Călătoria ta, ca orice călătorie, va începe prin Gânduri, și va trece, mai apoi, într-un ritm mai molcom sau mai alert, după cum e plămădit sufletul celui care citește, prin Așteptări, Con­vingeri, Judecare, Măști, terminând cu Frica. După ce vei parcurge jumătate din drum, vei realiza cu stupoare și, în același timp, cu bucurie, că viața ta e prizoniera tipa­relor societății și că TU și nu­mai TU le poți sparge și te poți elibera de ele, pentru a-ți săvârși propria-ți călătorie de vis.

Eliberat de frică, vei păși în TOT, în ceea ce Oana denumește, într-un final, Dragoste, trecând, pe rând, prin Visuri, Dans, Libertate, Iertare și Lumea mea (ta). Vei cunoaște, în felul acesta, că ai de trăit două vieți în această existență: cea de dinainte de a citi această carte și cea de după citirea ei!

Acest ”Ghid cu secrete despre tine” are un rol profund transformațional, conducându-te pas cu pas, pagină după pagină, în universul interior despre care ai auzit atâtea, dar la care nu ai avut acces aproape niciodată. Sentimente, emoții, senzații, dincolo de concepte, de idei sau informații; lasă-te purtat/ă de ele și vei reuși să trăiești această carte ca pe pro­pria-ți călătorie. Călătoria pe care oricine ar trebui să o facă împreună cu sine, măcar o dată în viață, pentru a se cu­noaște, pentru a fi.

Oana știe, la fel ca și mine, că ești o ființă umană minunată, cu aripile pregătite pentru zborul personal către desăvârșire și împlinire de sine. Deschide-ți aripile și avântă-te în înaltul vieții. Tot binele din lume te așteaptă! Ș;i păstrează viu în tine faptul că nu tu ai venit pe această lume, ci lumea întreagă a ve­nit la tine, pentru ca tu să-ți poți urma Calea spre Desă­vârșire...

Îți mulțumesc!

Cu iubire,

Constantin D. Pavel

Prefață – Calea spre Desăvârșire...................................................5

Cuvânt înainte..............................................................................11

Preambul......................................................................................15

Partea întâi

1. Gândurile.................................................................................17

Scrisoare către... Oana cea de dinainte.......................................19

Suferința din spatele unui gând...................................................26

Tot ce nu știm despre gânduri.....................................................39

Gândurile – 7 pași........................................................................53

2. Așteptările...............................................................................55

Duminica suferinței, duminica fericirii.........................................57

Așteptările – perdeaua de fum în care uităm fericirea................66

De ce așteptăm? Ce așteptăm? De la cine? ................................70

Așteptările – 7 pași.......................................................................74

3. Convingerile.............................................................................77

Minunile de dincolo de ziduri.......................................................79

Libertatea de dincolo de camera goală........................................92

Cum renunți la convingerile dăunătoare? ...................................97

Convingerile – 7 pași..................................................................103

4. Judecarea și Etichetele..........................................................105

Închisori......................................................................................107

Viața ca un tribunal continuu.....................................................112

Judecarea și Etichetele – 7 pași..................................................120

5. Măști......................................................................................123

Carnaval trist..............................................................................125

Focul fără de care nu se poate...................................................134

Cine ești cu adevărat? ...............................................................140

Măștile – 7 pași..........................................................................145

6. Frica.......................................................................................147

Înapoi, în mine...........................................................................149

Dar... cine este Frica? ................................................................156

Păsărilor care s-au născut în colivie le e teamă

mai ales de cer.................................................................166

Cum stăpânești frica.................................................................172

Cum să învingi frica...................................................................175

Frica – 7 pași.............................................................................178

Cartea vieții – Momentul zero..................................................181

Acum e Acum............................................................................182

Partea a doua

1. Visurile...................................................................................187

Un vis – un copil.........................................................................189

Visul înseamnă menire...............................................................194

Nu mai visa cu ochii închiși........................................................203

Visurile – 7 pași..........................................................................208

2. Dansul....................................................................................211

O săptămână pentru lumea mea...............................................213

Dansul care vindecă...................................................................220

Dansul – 7 pași...........................................................................229

3. Libertatea..............................................................................233

Insula..........................................................................................235

Libertatea neștiută.....................................................................242

Omul liber și drumul spre el.......................................................251

Libertatea – 7 pași......................................................................261

4. Iertarea..................................................................................263

Rugăciune pentru fereastra ce trebuie ștearsă.........................265

Iartă-mă, Te iert, Mulțumesc, Te iubesc...................................272

Iertarea – actul ortodox al salvării............................................280

Iertarea – 7 pași........................................................................289

5. Lumea mea...........................................................................291

Cercuri pentru devenire............................................................293

Lumea mea, lumea sinelui meu................................................300

Ești creatorul propriei lumi.......................................................310

Lumea mea – 7 pași..................................................................318

6. Dragostea.............................................................................321

Atunci, e iubire.........................................................................323

Necondiționat..........................................................................330

Exercițiu pentru devenire.........................................................339

Dragostea – 7 Pași....................................................................346

Un gând de încheiere...............................................................349

Harta........................................................................................350

Partea întâi

GÂNDURILE

Care sunt GÂNDURILE care îți fac rău,

CUM elimini gândurile negative,

Cum TE FEREȘ;TI de gândul rău al celuilalt,

Cum să gândești spre DEVENIREA TA.

Fiecare dintre noi va merge într-o bună zi să trăiască în

regiunea unde și-a dirijat gândurile. Deci, când veți pleca din

această lume, veți merge să reîntâlniți regiunea gândurilor

voastre. Dacă aceste gânduri au fost înalte, veți merge în

regiunea cea mai sublimă, și invers, dacă gândurile voastre au

fost dirijate înspre Infern, veți întâlni Infernul.

Iată cel mai mare adevăr. Deci, dacă voi nu veți cere

decât inteligență, iubire, frumusețe, fiți absolut siguri că nicio

forță a naturii nu vă va putea împiedica vreodată să locuiți în

această regiune determinată, adică în regiunea gândurilor și

dorințelor voastre.

Omraam Mikhael Aivanhvov

SCRISOARE CÃTRE...

OANA CEA DE DINAINTE

Dragă Oana,

Trebuie să fiu sinceră cu tine, la fel cum am învățat să fiu sinceră cu mine însămi. Nu mi-ai fost dragă deloc. Am acceptat să mă adresez astfel pentru că am învățat să accept totul. Și pentru că accept, nu mai aștept. Am ales deschiderea în locul așteptărilor.

Nu măștile sociale m-au îndemnat să mă adresez așa. Ci faptul că acum știu și pot să îmi accept trecutul. Știu și pot să nu mă mai zbat inutil doar pentru viitor. Știu și pot – va­loarea lui acum este esențială pentru construcția și evoluția ființei mele. Acum știu și pot.

Tu nu ai știut niciodată că ai lângă tine armele minții tale, redutabile și fermecătoare – gândurile. Ai ales de prea multe ori, crezând că o faci cu sufletul. Dacă alegeai prin sufletul fiin­ței tale, nu aveai cum să greșești.

Spuneai că alegi cu sufletul doar pentru a nu recunoaște că nu alegi cu gândurile. Și, astfel, intrai în lanțul scuzelor, jus­tificărilor inutile, al dezamăgirilor și întristării.

Atunci când alegeai cu gândurile, cu mintea, o făceai cu gân-­­durile tale negative, fără a percepe minunile care te așteptau.

Eu am învățat ce sunt gândurile și cât de mult contează ele în drumul meu către dragostea necondiționată. Nu mă mai gândesc doar de dragul de a mă gândi. Nu mai am gânduri sterile pentru că în ele se pot naște gândurile rele.

Sunt vie, Oana. M-am trezit.

Am ales să nu îmi mai cer fericirea, ci chiar să mi-o construiesc. Să lucrez cu mine, pentru mine. Să mă apăr de gândurile rele, să le înfrâng, să le înlocuiesc. Să mă înconjor și să mă umplu de energie pozitivă, să fiu flacără pentru a lumina și nu candelă pentru stingerea lumii.

Nu îți vorbesc de sus. Locul în care am ajuns nu e nici sus, nici jos, la fel ca și gândurile.

Ci este vorba de locul în care suntem dintotdeauna și din care plecăm fără știrea ființei noastre, ca niște copii zănatici care pierd cheia casei sau uită calea cea dreaptă, fără strică­ciune.

Gândurile m-au învățat că trebuie să iert. Pentru că am deprins din gândurile mele puterea pe care nu știam că pot să o dezvolt. Și, fiind puternică, am putut și să iert.

Gândurile m-au apărat și m-au slujit în devenirea mea. Știu, poate nu crezi. Pentru că ție gândurile îți erau vrăjmașe. Tu vedeai în țesătura lor doar un prilej de scufundare. Te adânceai într-un desiș rău, te răneai în țesătura lor dificilă. Îți controlai atât de puțin gândurile încât ele ajungeau să te controleze de mult prea multe ori.

Gândurile celorlalți se nășteau ca săgeți împotriva ta și ale­geai să te răzbuni, să te încrunți sau să suferi în singurătăți uriașe și goale.

De multe ori, nici nu știu dacă doar gândurile rele te fă­ceau să suferi, cât slăbiciunea ta, sămânța de conștiință care îți spu­nea uneori că nu aceasta e calea.

Căci mai presus de forța gândurilor tale va fi totdeauna forța ta, a creatorului și stăpânului lor. Tu ești stăpânită de gânduri. Eu gândesc, nu sunt gândită de ele.

Lumea nu s-a schimbat. Eu am ales să mă schimb. Am ales să mă întorc la mine, cea dinaintea ta. Să mă caut în vieți care trec și să înțeleg ființa care rămâne. Am început să mă gândesc la lucrurile la care vreau și la cele care mă fac fericită.

Îmi port ideile nu ca pe semnele unei nobleți interioare, ci ca pe niște aripi ale minții, cu care mă ajut deasupra pră­păstii­lor adânci și cu care mă plimb înspre visuri. Visuri pe care să știi că mi le împlinesc...

Am vrut să îți scriu pentru că am ales să mă gândesc la tine. Aveam nevoie să îți spun că sunt bine, să îți arăt cât de frumos s-a înălțat gândul de început și cât de împăcată sunt când mă așez în sufletul meu, de vorbă cu universul.

Pentru că acum știu să mă gândesc la tot ce mă face feri­cită. În loc să fiu fericită doar pentru că mă gândesc să fiu așa...

Am lucrat cu și pentru sufletul meu, lucrând cu mintea mea. Am descoperit că în sufletul deschis către dragostea necondiți­o­nată nu are cum să locuiască gândul cel rău.

Acolo unde nu există nimic, pe câmpul lăsat în paragină pot crește buruienile. Dar în livezile înverzite, în care ro­desc gândurile mele armonizate cu cele ale divinității, alături de cele ale universului meu – NU.

Am descoperit că e nevoie de o cameră curată pentru ca lumina să îmi poată scoate în fața ochilor darurile cele mari și adevărate. Degeaba vine un potop de lumină, când în suflet se află grămezi de cadavre peste diamantul cât pumnul.

Am aflat din Talmud că atunci când moare un înțelept, suntem cu toții rudele lui. Am învățat astfel că atunci când se tre­zește divinitatea în mine, eu trebuie să fiu acasă, prezentă, în ființa mea.

Trebuie să-mi pun gândurile în slujba întâmplărilor care mă conțin și a celor care mă vor cuprinde. Trebuie să gândesc înspre viață, nu să mă gândesc la viață – și doar atât.

Atunci am învățat să îmi prețuiesc sufletul și să îl deschid înspre ceruri. Nu am mai trăit în lucrurile care mă făceau să gândesc cum gândești tu. Am ales să trăiesc pentru lucrurile care se află la capătul gândurilor mele. Pentru viață. Dar am lucrat și cu trupul meu. Am învățat să leg mintea, trupul și sufletul. De fapt, nu să le leg eu. Am învățat că așa sunt dintotdeauna. Am învățat de fapt să nu mai cred că există legături între ele. Nu au cum să existe. Nu au fost despărțite vreodată, pentru a mai fi legate la loc.

Am deprins puterea de a mă purta astfel încât să nu chem gândurile rele și nici să le nasc. Căci drumul nu e doar de la gând la faptă, ci și invers.

De câte ori, după o realizare măreață, nu te gândeai la urmă­toarea? Dacă nu ar fi fost cea dintâi, ai mai fi gândit să dobândești un succes? Unul, vai, atât de fals, de neînsemnat...

Nici măcar nu îmi mai ascund gândurile. Nu mai știu să ascund nimic. Nu mai am cum.

Când am încetat să mă mai ascund, când am învățat cum să mă dăruiesc lumii pentru a primi toate darurile ei, toată lumea mea a ieșit din colțurile întunecate pe unde o împăr­țisem, pe unde o dosisem, pe unde și uitasem că o lăsa­sem.

Nu te întreb ce faci. Știu cum ești. Ș;i dacă te-aș întreba, ai începe să mi te plângi de toate lucrurile din lume. Mare parte din ele nu ar fi decât în mintea ta, sprijinite de ziduri înalte din gânduri negative.

Iar cele care sunt reale, mare parte ar fi minuni pe care tu le înțelegi drept dezastre, prin prisma gândurilor tale care te orbesc.

Ai tăcea mult și ai ascunde spaimele în spatele gândurilor tale legate de frică. Mai mult, ai spune ceea ce nu gândești, ai gândi în pripă, ai regreta apoi aproape tot ce mi-ai zis.

Vei spune că am ajuns să gândim diferit. Aș spune că am ajuns să iubim diferit. De aceea și gândim diferit. În același timp, tocmai gândind diferit am ajuns diferit – tu încă te mai amăgești poate în ceea ce crezi că ar trebui să fie iubirea. Eu pur și simplu iubesc. Tu te gândești la iubire, eu iubesc.

S-ar putea să nu mă recunoști.

Am un alt fel de a privi lumea. Chipul meu cel adevărat nu era strâns în puzderia de măști pe care tu o porți. Nu în rolul unei judecătoare de oameni stătea menirea mea. Nici deasupra unor sertare cu etichete din hârtie ieftină, împăr­țind lumea în funcție de puținele lucruri pe care le știam înainte.

Nici măcar în noianul gândurilor de frică, drept veșnic pă­zi­tor, zi și noapte. Nu mă mai tem, am gândurile curate. S-ar putea să nu mă recunoști.

S-ar putea să nu mă mai cunoști. Aproape sigur, de fapt. Pentru că eu... TRÃIESC.

A... MEA,

Oana cea de ACUM.

P.S.: În curând, și TU, cititorule, vei putea să spui asta vechiului TU... Cartea merge mai departe...

MANUAL DE FERICIRE

GÂNDURILE

• Suferința din spatele unui gând

• Tot ce nu știm despre gânduri

– Cum elimini gândurile rele?

• 7 pași

• 3 întrebări pentru tine

SUFERINȚA

DIN SPATELE UNUI GÂND

De mult prea multe ori, cauza principală a răului pe care îl simți și pe care îl faci este neștiința.

Ți se întâmplă de zeci de ori să greșești fără voie, să crezi în necunoștință de cauză, să arunci plasa gândurilor tale asupra lucrurilor și oamenilor fără să fii măcar o secundă conștient de efectul lor și fără să îți acorzi un minim răgaz în care să îți cer­cetezi gândurile și rostul lor.

Același lucru se petrece într-un mod aparent uimitor și cu trupul tău. Dacă efectele gândurilor asupra spiritului, stării, dispoziției și activității unui om capătă tot mai mult certitudine științifică, nu trebuie să te îndoiești nici de efectul lor asupra mecanismelor care se desfășoară în tru­pul tău.

Nu trebuie să uiți că această carte se adresează ființei tale totale, fără separări de circumstanță între trup și gând. Îți vorbesc acum ca unei ființe care va învăța să fie fericită și să exploreze fericirea în totalitate, dar și cu toate mijloacele cu care a fost înzestrată.

Încă de la scrierile străvechi ale Sfinților Părinți creștini, din experiențele – catalogate drept paranormale – a sute de martori și participanți, din rezultatele explicabile științific ale cer­cetătorilor și eminențelor medicinii din secole și col­țuri diferite ale lumii, relația dintre gânduri și funcționalitatea trupului tău capătă un contur tot mai bine delimitat.

Bioenergeticianul Serghei Nicolaevici Lazarev concluzi­ona un studiu remarcabil legat de conexiunea reală dintre gânduri și afecțiuni.

„În fiecare om există un suflet, începutul sacru, ceva omenesc și ceva animalic. În stare normală, trupul trebuie să primească hrana de la suflet, sufletul de la spirit, iar spiritul de la Dumnezeu. Exclu­derea oricăreia din aceste verigi este inadmisibilă, iar viața bazată doar pe principiul primitiv al îmbuibării trupului, fără a da atenție si celorlalte verigi, reprezintă calea cea mai sigură spre regres.”

Devine, așadar, o realitate de care nu trebuie doar să ții seama, ci pe care trebuie să o adaptezi și să o folosești în be­ne­ficiul devenirii tale.

Întâi de toate, trebuie să ai grijă de gândurile tale în aceeași măsură în care trebuie să ai grijă cu ele. Gândurile reprezintă un mijloc, un transportator de a cărui putere nu suntem încă deplin conștienți dar cu siguranță un vehicul impresionant atât prin structură cât și prin efecte.

Gândul uman reprezintă o armă măreață, construită genial și cu care, dacă nu știi cum să o folosești, poți produce dezastre la fel de mari pe cât de uriașe ar fi beneficiile în urma unei cu­noașteri adevărate.

Gândurile, mai mult decât cuvintele, au repercusiune directă asupra întregului arsenal de elemente pe care îl repre­zinți.

Cuvintele sunt un factor de tranzit, un purtător al gân­duri­lor, care potențează și influențează efectul lor. Distanța de la gânduri la rezultate poate însă să ardă această etapă a cuvintelor.

Este suficient doar să ne gândim la rugăciunile din gând, de atâtea ori mai puternice în milioane de cazuri de­cât sporo­văielile lipsite de substanță ale celor care se roagă de fațadă sau de complezență.

CARTEA VIETII

Visul va triumfa întotdeauna în fața realității,
dacă îi dai o șansă.

Stanislaw Lem
Visați la o lume în care niciodată unul nu-l mai judecă
pe celălalt, în care nu se mai pun condiții înainte
de a se oferi dragoste și în care frica nu mai este niciodată
un mijloc pentru a se obține respect.
Neale Donald Walsch

ACUM E ACUM

Auzi!?... Nu te-ai săturat? Nu ești sătul să te tot minți? Cât credeai că te mai poți ascunde în spatele gândurilor tale fără niciun temei? Cât credeai că o să rănești și o să te rănești cu gândurile tale?
Știu, nu îți mai plac acum. Încep să intru în peștera umedă și urât mirositoare a existenței tale șubrede, atârnate de cei lalți, dependentă, circulară, mai statică decât bălțile din urma potopului.
Ce faci? Spui că ești viu?
Ai crezut că viața ta o să fie o așteptare continuă? Și viața aceasta? Și următoarea, și așa mai departe? Oare chiar ai cre zut că Dumnezeu, pur și simplu, aruncă pe câte un Pământ niște creaturi care să aștepte... și să aștepte.. și să aștepte... ce? Cât?
Nu te-ai săturat să alergi, nu ai istovit ca un biet bezmetic ce ești, în fuga asta de a împlini așteptările celorlalți, de a umple niște proiecții inutile pe care ei le aruncă asupra ta fără să vrea, de multe ori, iar tu le iei ca literă de lege?
Ai convingeri. Te crezi puternic. Te crezi un zeu măiastru. Crezi că din convingeri o să poți deveni. Tu nu poți nici mă car să trăiești, darămite să te trezești spre devenire, prins în convingerile tale.
Ai fost convins că o să ai o viață mai liniștită decât o ai. Ai fost convins că nu vei face aceleași greșeli ca ale părinților. Ai fost convins că nu îți voi spune aceste lucruri. Și?
Ești cumva liniștit? Nu ai făcut aceleași greșeli? Uite că acum chiar îți spun lucrurile astea.
Tu crezi că Dumnezeu nu este suficient de puternic să judece ceea ce El a creat? Crezi că avea nevoie de oropsiți ca tine, care să judece în fiecare zi, amăgindu-se cu puterea lor cât praful de pe aripile unui fluture?
În ce tribunal activezi, cu ce putere, cine te-a numit? Nu vezi că ești o victimă a propriilor judecăți, un perdant care se acoperă de rușine cu propriile etichete?
Ți-e frică. Ți-a fost frică totdeauna. Întâi de lucrurile de care ai învățat că trebuie să-ți fie frică. Apoi de lucruri pe care le-ai învățat singur ca fiind înspăimântătoare. Ți-a fost frică să fii liber, ți-a fost frică să dansezi, ți-a fost frică să visezi, ți-a fost frică să fii stăpânul lumii tale, ți-a fost frică să iubești cu adevărat...
Dacă pagina asta ar căpăta toată dragostea pe care o am eu pentru tine, nu te-ar mângâia. Ci s-ar strânge într-o mână bărbătească, una de nădejde, care să te pălmuiască zdravăn, să te trezească de-adevăratelea.... Cum te complaci în noroi când ai grădini cu minuni în jurul tău?
O slujbă nici prea-prea, nici foarte-foarte. O soție sau un soț – la fel. O casă. O mașină. Câteva ticuri. Câteva hobbyuri. Niște glume. Mâncare. Băutură. Somn. Păi asta e lumea ta? Asta ai primit TU în dar? Asta ai de gând să oferi cerului? Universului? Asta ai de gând să îți oferi? Mereu?
Spui că ai iubit. Că ai suferit din dragoste. Că te-ai îndrăgostit cândva. Tu? Iubire?
Ai fi putut să iubești aceeași femeie chiar dacă te-ar fi scuipat, te-ar fi înjosit, ar fi șters cu tine pe jos, și nici măcar fără un motiv concret? Nu cumva le spui de sute de ori părin ților că îi iubești, la telefon, firește, dar nu i-ai mai văzut de un an? Nu cumva crezi că îți iubești copilul ca pe ochii din cap, dar nu știi care e culoarea lui preferată?
Ce fel de lume ai TU? Ce fel de iubire ai trăit TU?
Crezi că ești iertător. Spui că ai înghițit multe în viața ta. Nici asta nu e adevărat măcar. N-ai înghițit nimic. Ai închis doar gura, păstrând în gât nodul de furie și povara pe care o primiseși. A suferinței, a neputinței. Ai tăcut. Te-ai închis. Te-ai retras.
Nu ai iertat nimic. Ai ținut în tine poveri inutile, ai plâns cu ființa în adâncuri ca să rămâi pe afară „bărbat adevărat” sau „femeie puternică”… Bietule…
Poți cumva să-i uiți pe cei de care nu îți aduci aminte? Poți să spui că ești iertător, dacă nu te-ai iertat niciodată pe tine? Dacă nu te-ai împăcat cu tine, vrei să cred că te-ai împăcat vreodată cu cineva?
Ai în față cartea vieții tale. Întreagă, vie, cu paginile pâlpâind clocotitor. Ai puteri nemărginite, ai trupul minunat în care sălășluiești, voința și credința umanității tale. Ai un Dumnezeu infinit și plin de iubire. Ai curaj mai presus de firea ta și o bucată de cer pe care o porți în ființă, poate chiar fără să știi.
Când vrei să scrii în cartea vieții tale? Când ești hotărât să pui punct și după el să urmeze cuvântul rostit spre devenire?
Eu cred că ACUM. Pentru că ACUM e momentul zero al vieții tale. Nu vreau să mai aud cum erai, ce erai să fi fost, ce ai fi putut să ajungi. Trecutul tău nu înseamnă pentru tine nimic. Dacă nu ai învățat ce este de învățat, acceptă-l și asu mă-l. Dar smulge-te de acolo.
Viitorul tău nu există. Există doar moartea, de care poți fi aproape sigur, în viitor. Dacă nu iubești necondiționat și știu că nu ai făcut-o până acum, dacă nu ești liber cu adevărat și știu că n-ai putut până acum, visurile tale au fost doar iluzii.
ACUM e ACUM pentru tine. Acum trebuie să te rupi ca un copac îndumnezeit din pământul rău în care ți-a plăcut să crești. Nu te pot lăsa așa. Te iubesc prea mult, îmi iubesc prea mult libertatea pentru a plânge la mormântul ființei tale.
Ești prea bun, ai prea multă lumină zăvorâtă dincolo de aparențe, ca să te pot lăsa așa...