Obosit de viață, obosit de moarte

„Cu un realism halucinant, Mo Yan îmbină folclorul, istoria și contemporaneitatea.” (Motivația juriului Nobel)

Roman total, în care magicul se întrepătrunde cu realismul cel mai dur, Obosit de viață, obosit de moarte este destinat să devină un clasic al literaturii actuale.

„Romanul mare n-are de ce să facă tumbe ca animalele de companie sau să urle în haită ca hienele. El trebuie să fie o balenă, o balenă ce rătăcește solitară în adâncul mărilor, respiră răsunător și greoi, se împreunează rostogolitoare-ntre valuri și naște însângerată și măreață, păstrându-se îndeajuns de departe de rechinii cei strânși în grupuri. Romanul de mari dimensiuni nu-și poate sacrifica necesara gravitate ca să fie pe placul acestei epoci a senzaționalismului. Nu poate, de dragul unor cititori sau al altora, să-și scurteze lungimea, să-și diminueze densitatea și să-și micșoreze dificultatea. Eu atât de lung îl vreau, atât de dens îl vreau și atât de dificil îl vreau – cine e dornic să-l citească să-l citească, cine nu, nu. Și de-ar fi să-mi rămână un singur cititor, eu tot așa vreau să scriu.“ (Mo Yan, „În apărarea demnității romanului de mari dimensiuni“, 2006)

Ximen Nao, un țăran înstărit din China, este ucis în timpul reformei agrare inițiate de Mao în China comunistă, la jumătatea secolului XX. În iadul unde este supus pe nedrept la cazne, țipetele lui indignate îl exasperează până și pe regele Yama, stăpânul tărâmului celor damnați, iar acesta îi îngăduie lui Ximen să se întoarcă printre cei vii. Însă, pentru a-și revedea gospodăria și a îndrepta răul ce i s-a făcut, Ximen trebuie să parcurgă un șir de reîncarnări, potrivit învățăturilor budiste: mai întâi măgar, apoi vită de povară, porc, câine și maimuță, vreme de zeci de ani, doar la urmă având șansa de a renaște ca om. Trăind sub felurite înfățișări alături de familia lui, Ximen este cronicarul unei jumătăți de secol din viața ținutului său natal. Avatarurile lui Ximen însoțesc metamorfoze istorice ample, tragice, dar și comice în același timp, iar dure-rile și bucuriile omenești la care este martor alcătuiesc o epopee sublim umană.