pag. 38-39
...India. Vorbind cu el, mi-am
dat seama destul de repede că trebuie să depășim unele obstacole în
efortul de a aduce la un numitor comun perspectivele noastre diferite: a
lui, cea de călugăr budist, iar a mea, cea de psihiatru occidental. De
exemplu, la începutul uneia dintre primele ședințe, am adus în discuție
unele probleme cu care ne confruntăm frecvent, ilustrate cu câteva
studii de caz stufoase. După ce i-am descris situația unei femei care
continua să manifeste comportamente autodistructive, deși aveau un
impact negativ enorm asupra propriei vieți, l-am întrebat dacă are vreo
explicație pentru comportamentul acesta și ce sfat i-ar putea oferi. Am
rămas descumpănit când, după o pauză lungă de reflecție, a spus pur și
simplu ”Nu știu” și a dat din umeri, râzând senin.
Observându-mi expresia surprinsă și dezamăgirea că nu primisem un răspuns mai concret, Dalai Lama a spus:
- Uneori e foarte greu să explici de ce oamenii fac anumite
lucruri... De multe ori descoperi că nu există explicații simple. Dacă
ar fi să intrăm în detaliile fiecărei vieți, de vreme ce mintea omului e
atât de complexă, ar fi foarte greu să înțelegem ce se întâmplă, ce
anume se petrece acolo.
Mi s-a părut un răspuns evaziv.
- Dar, ca psihoterapeut, sarcina mea e tocmai să aflu de ce oamenii fac ceea ce fac...
Din nou, Dalai Lama a izbucnit în râsul acela care multora li se
pare extraordinar - un râs plin de umor și bunăvoință, neafectat, lipsit
de stânjeneală, care începe cu o rezonanță profundă și urcă fără efort
câteva octave, sfârșind cu un sunet ascuțit de încântare.
- Cred că ar fi extrem de greu să încerci să-ți dai seama cum
funcționează mințile a cinci miliarde de oameni, a spus el râzând în
continuare. Ar fi o sarcină imposibilă! Din punct de vedere budist, la
fiecare eveniment sau situație contribuie o mulțime de factori... De
fapt, pot fi implicați atât de mulți factori, încât, în unele cazuri, nu
vei ajunge niciodată la o explicație completă a situației, cel puțin nu
în termeni convenționali.
Simțind că nu eram tocmai în largul meu, a adăugat:
- Se pare că, în încercarea de a determina sursa problemelor
individului, abordarea occidentală diferă în unele privințe de cea
budistă. La baza tuturor modelelor de analiză occidentale se află o
tendință raționalistă foarte puternică - presupunerea că totul se poate
explica. Pe lângă asta, există și constrângeri create de anumite premise
considerate incontestabile. De exemplu, recent m-am întâlnit cu niște
doctori de la o facultate de medicină. Discutau despre creier și afirmau
că gândurile și sentimentele sunt rezultatul diverselor reacții si
modificări chimice din creier. Așa că am pus întrebarea: ”E posibil să
concepem reacția inversă, în care gândul dă naștere secvenței de
evenimente chimice din creier?” Dar partea care mi s-a părut cea mai
interesantă a fost răspunsul unui om de știință. A spus: ”Noi pornim de
la premisa că toate gândurile sunt produse sau funcții ale reacțiilor
chimice din creier”. Deci e vorba pur și simplu de un fel de rigiditate,
de hotărârea de a nu pune sub semnul întrebării propriul sistem de
gândire.
A tăcut câteva clipe, apoi a continuat:
- Mi se pare că în societatea modernă occidentală exista o
condiționare culturală puternică, bazată pe știință. Dar, în unele
situații, premisele și parametrii fundamentali stabiliți de știința
occidentală îți pot limita capacitatea... |