AVUȚIA NAȚIUNILOR este, pur și simplu, cea mai bună
carte de economie politică scrisă vreodată. Este cu adevărat o carte
deschizătoare de drumuri, al cărei scop magistral și sinteză nu au fost
depășite, în cele două secole și un sfert care au trecut de când a fost scrisă.
Geniul lui Adam Smith nu stă în originalitate – el se trage, mai degrabă,
dintr-un șir de reflecții produse înaintea sa, asezonate cu un acut simț al
observării istoriei și al lumii din jurul său, pentru a veni cu o sinteză a
sistemelor economice și a părților sale componente, interconectate, care a
măturat totul în cale.
El s-a inspirat din analizele economice anterioare (și în special de la
fiziocrați) – deși, după standardele academice moderne, este șocant de
neglijent când vine vorba măcar de citarea lucrărilor anterioare.
Ediția de față este o selecție din acele părți ale celor cinci Cărți care sunt
încă relevante și care includ multe dintre citatele și exemplele faimoase din
textul original. Acest proces a presupus extragerea multor exemple istorice care
nu mai sunt de actualitate astăzi, dar este contrabalansată de faptul că
cititorii vor obține o expunere mai focalizată asupra principalelor argumente
ale lui Smith.
Meritul lui Smith a fost acela de a înțelege că, întrucât toată lumea
beneficiază de pe urma lui, liberul schimb ne sporește prosperitatea la fel de
sigur precum o fac agricultura sau manufacturile. Avuția unei națiuni nu stă în
cantitatea de aur din vistieria sa, ci în volumul producției sale și comerțului
său – adică ceea ce numim, astăzi, produsul național brut. Aceste idei noi, dar
puternice, au creat o breșă intelectuală masivă în zidurile comerciale ale
Europei, iar stilul direct și provocator al lui Smith, inteligența sardonică și
gama largă de exemple l-au făcut accesibil politicienilor, care au pus în
practică ideile sale, creând marea eră a piețelor libere, competiției și
prosperității din secolul XIX. • Eamonn Butler, Director al Institutului Adam Smith
Amendamentul crucial care trebuie făcut este că sistemul smithian nu este echivalent
cu o viziune anarho-capitalistă și nici cu cea a unui laissez-faire pur. Mai
degrabă, el depinde în mod fundamental de un cadru adecvat de reguli
(„justiție”, în terminologia lui Smith) pe care statul este însărcinat să
le instituie, să le adapteze constant și să le aplice. Într-adevăr, rolul
guvernului depășește cu mult conceperea minimalistă a statului ca „paznic de
noapte” din reprezentările caricaturale ale secolelor XIX și XX. Smith îi
cere statului să fie „puternic” în „arbitrarea” „Marelui Joc” al
economiei de piață (cum îl denumește el în Teoria sentimentelor morale) și să
furnizeze ceea ce noi numim astăzi „bunurile publice”, inclusiv educarea
celor săraci. • Dr. Razeen Sally, Conferențiar Economie politică internațională - London School
of Economics, Co-director al Centrului European de Economie Politică, ECIPE |