Avantajul fericirii

pag. 32-33

...studii au constatat că rețelele sociale sunt cea mai bună garanție pentru starea de bine și stres redus, ambele fiind un antidot pentru depresie și o cerință pentru performanțe înalte. In loc de asta, acești studenți au învățat cumva că, atunci când lucrurile devin dure, trebuie să devină și ei duri, așa că se izolează în subsolul bibliotecii.
Acești studenți, dintre cei mai buni și mai străluciți, își sacrifică voit fericirea pentru succes, la fel ca mulți alții dintre noi. Au fost învățați că, dacă muncești dur, vei avea succes și numai după aceea, vei li fericit. Au fost învățați că fericirea este recompensa pe care o obții numai când devii partener într-o firmă de investiții, sau câștigi Premiul Nobel, sau ești ales în Congres.
Dar, de fapt, după cum vei afla din această carte, noi cercetări în psihologie și neuroștiință arată că lucrurile funcționează exact invers: ai mai mult succes când ești fericit și ai o gândire pozitivă. De pildă, doctorii cărora li se induce o stare pozitivă înainte de a pune un diagnostic, manifestă de trei ori mai multă inteligență și creativitate decât doctorii care se află într-o stare neutră și stabilesc diagnostice corecte cu 19% mai rapid. Vânzătorii optimiști depășesc cu 56% vânzările colegilor lor pesimiști. Studenții cărora li s-a indus o stare de fericire înaintea testelor de matematică i-au întrecut de departe pe colegii lor aflați într-o stare neutră. Se dovedește că creierul nostru este programat să aibă cele mai bune performanțe când se află într-o stare pozitivă, nu când este într-o stare negativă sau neutră.
Cu toate acestea, în lumea de azi, în mod ironic, sacrificăm fericirea pentru succes și singurul rezultat este acela că reducem performanțele creierului și șansa de succes. Viața agitată ne creează o stare de tensiune și ne simțim striviți de presiunea tot mai mare de a obține succesul cu orice preț.

ASCULTÃ VALORILE ATIPICE POZITIVE

Cu cât am studiat mai mult cercetările din domeniul psihologiei pozitive, cu atât mi-am dat seama mai bine cât de greșite sunt convingerile noastre (nu doar ale studenților de la Harvard, ci ale tuturor) în ce privește împlinirea personală și profesională. Studiile au arătat, în mod convingător, că o mai rapidă cale spre realizări înalte nu este concentrarea exclusivă asupra muncii și cel mai bun mod de a motiva angajații nu este să latri ordine și să împingi de la spate niște lucrători stresați și temători. Noi și radicale cercetări despre fericire și optimism au întors cu susul în jos atât lumea academică, cât și cea a afacerilor. Am văzut imediat o oportunitate: aș putea testa aceste idei pe studenții mei. Aș putea concepe un studiu pentru a vedea dacă aceste noi idei explicau, într-adevăr, de ce unii studenți înfloreau sub stres, iar alții se prăbușeau și deveneau depresivi. Studiind modelele de comportament și obiceiurile oamenilor de deasupra curbei, aș putea aduna informații nu doar despre cum să facem pentru a depăși media, ci și cum să ridicăm chiar media.
Din fericire, eram în poziția unică de a putea realiza această cercetare. Ca monitor pentru studenții din primul an, mi-a fost dat să am, vreme de 12 ani, un contact foarte apropiat cu acești studenți — să le observ: obiceiurile, ceea ce-i face să se simtă înseninați și ce se poate învăța din experiențele lor pentru a putea fi aplicat și în viața noastră. Am putut să citesc toate dosarele de admitere și comentariile comitetului de admitere, am putut să urmăresc progresul intelectual și social al studenților și am văzut ce slujbe au obținut după absolvire. Am sfârșit prin a acorda note multora dintre ei cu ocazia celor 16 cursuri diferite pe care le-am predat. Pentru a-i cunoaște pe studenți dincolo de examene și dosare, am început să mă întâlnesc cu ei la „biroul” meu de la cafeneaua...

pag. 76-77

Insuflă un sentiment pozitiv în jurul tău. După cum vom afla în capitolul următor, mediul în care trăim poate avea un impact imens asupra stării noastre mentale și a senzației de bunăstare. Deși nu putem deține întotdeauna controlul complet asupra mediului înconjurător, putem face eforturi pentru a-i insufla pozitivism. Gândește-te la biroul în care lucrezi: Ce sentimente îți inspiră? Persoanele care lipesc pozele celor dragi pe părțile laterale ale computerului nu o fac doar ca să decoreze — ei își asigură astfel un impuls de emoție pozitivă de fiecare dată când aruncă o privire în acea direcție. Dacă îți faci timp pentru o plimbare când este vreme frumoasă, capeți un avantaj imens; un studiu a constatat că, dacă petreci 20 de minute plimbându-te pe vreme bună, îți intensifici starea de spirit pozitivă și, în același timp, îți lărgești gândirea și îți îmbunătățești memoria. Șefii isteți își încurajează angajații să ia o gură de aer curat cel puțin o dată pe zi, apoi culeg beneficiile acestor plimbări prin performanțele îmbunătățite ale echipei la locul de muncă. De asemenea, putem face schimbări în jurul nostru astfel încât să dăm deoparte emoțiile negative. Dacă de fiecare dată când le urmărești, cotațiile de bursă te deprimă, închide canalul care le transmite. Din același motiv, ar trebui să încerci să te uiți mai puțin la televizor în general; studiile au arătat că, cu cât te uiți mai puțin la știrile negative de la televizor, mai ales la scenele violente, cu atât ești mai fericit. Asta nu înseamnă să te rupi de lumea reală sau să ignori problemele. Psihologii au constatat că oamenii care se uită mai puțin la televizor știu să aprecieze mai precis riscurile și recompensele pe care le oferă viața față de cei care privesc poveștile despre delicte, tragedii și moarte prezentate, seară de seară, în jurnalul de la ora zece. Acest lucru se întâmplă deoarece oamenii care se uită mai rar la televizor sunt mai puțin înclinați să vadă doar latura senzațională sau unilaterală a informațiilor și, de aceea, văd realitatea mai clar.

Mișcare fizică. Ați auzit, probabil, că mișcarea fizică eliberează niște substanțe chimice care induc plăcere și care se numesc endorfine, dar acesta nu este unicul beneficiu. Mișcarea fizică ne poate îmbunătăți starea de spirit și performanțele în muncă și pe o serie de alte căi, precum îmbunătățirea motivației și a senzației că deținen controlul, reducerea stresului și a anxietății, ne ajută să intrăm în ritm — adică acel sentiment de totală angajare pe care-l avem când funcționăm la maximum de productivitate. Un studiu a dovedit ce efecte puternice poate avea mișcarea fizică. Medicii au ales strategii diferite pentru trei grupuri de persoane depresive: un grup a luat medicamente antidepresive, un grup a făcut exerciții fizice de trei ori pe săptămână câte 45 de minute și ultimul grup a beneficiat atât de medicamente, cât și de exerciții fizice. După patru luni, toate cele trei grupuri manifestau îmbunătățiri asemănătoare în ce privește starea de fericire. Simplul fapt că exercițiile fizice s-au dovedit la fel de utile ca medicamentele antidepresive este remarcabil, dar povestea nu se sfârșește aici. Cele trei grupuri au fost verificate șase luni mai târziu. Dintre cei care luaseră medicamente, numai 38% recăzuseră în depresie. Cei care beneficiaseră atât de medicamente, cât și de exerciții fizice, se descurcau ceva mai bine, având numai 31% recăderi în depresie. Cel mai mare șoc a venit din partea grupului care făcuse doar exerciții fizice: doar 9% dintre ei au avut recăderi în depresie! Pe scurt, mișcarea fizică are o putere incredibilă de a-ți îmbunătăți starea de spirit, iar efectele sunt și durabile. Mersul pe jos, pe bicicletă, alergatul, practicarea unor jocuri etc. — orice este bun atât timp cât faci mișcare.

pag. 170-171

...7.400 de angajați, a constatat că aceia care simțeau că au foarte puțin control asupra unor termene-limită impuse de alții aveau un risc sporit cu 50% să contracteze o boală de inimă, comparativ cu cei care considerau că dețin controlul. De fapt, acest efect era atât de izbitor, încât cercetătorii au ajuns la concluzia că sentimentul lipsei de control asupra tensiunilor la locul de muncă este un factor de risc pentru bolile de inimă la fel de puternic ca și tensiunea arterială. Dar poate că exemplul care a deschis cel mai mult ochii asupra puterii sentimentului de control nu vine din lumea afacerilor, ci din partea unor persoane mai în vârstă, într-un studiu cu rezultate incredibile, cercetătorii au constatat că, dacă ofefeau mai mult control persoanelor în vârstă dintr-un azil asupra unor sarcini zilnice simple — de pildă, să-și îngrijească plantele de interior —, se simțeau mai fericiți și, în plus, rata mortalități a scăzut la jumătate. Este mai dificil să găsești un cerc de control mai mic decât să ai grijă de o plantă de interior și, cu toate acestea, sentimentul de control asupra acestei sarcini minore le-a prelungit, de fapt, viața bătrânilor.

PIERDEREA CONTROLULUI: LUPTA DIN CREIER

Din nefericire, deși este atât de important pentru succesul nostru, nu simțim mereu că deținem controlul. Unii dintre noi sunt înclinați spre sistemul de control exterior, iar noi, ceilalți, putem cădea în această stare de spirit în momentul în care ne simțim copleșiți de prea multe solicitări asupra timpului, atenției și abilităților noastre. Pentru a înțelege foarte bine cum se întâmplă aceasta, trebuie să privim mai îndeaproape funcționarea creierului.
In viața de zi cu zi, acțiunile noastre sunt determinate de lupta dintre două sisteme: sistemul emoțional — reflex (cel care face să sară piciorul când genunchiul este lovit cu un ciocănel, așa că hai să-l numim Smucitul) și sistemul rațional (hai să-l numim Gânditorul). Cea mai veche parte a creierului, din punct de vedere evolutiv, este sistemul emoțional localizat în regiunea limbică, unde amigdala cerebrală deține controlul suprem. Cu mii de ani în urmă, sistemul emoțional era necesar pentru supraviețuire. La vremea aceea, nu aveam timp să gândim logic când un tigru cu colți ascuțiți sărea dintr-un tufiș. In schimb, intra în acțiune prompt Smucitul. Amigdala suna alarma, inunda corpul cu adrenalină și hormoni de stres și declanșa un reflex imediat și înnăscut: „luptă sau fugi”. De fapt, mulțumită Smucitului ne aflăm toți aici după zece mii de ani.
In prezent, din fericire, sunt puțini tigri care se furișează prin zonele cu birouri. In lumea modernă, în care problemele de viață sunt de obicei mai complicate decât să alegi între a fugi sau a fi mâncat, răspunsul reflex al Smucitului poate cauza, uneori, mai mult rău decât bine. In mod deosebit, când vine vorba de luarea deciziilor, Smucitul ne bagă în multe necazuri. De aceea, pe parcursul a mii de ani de evoluție, ne-am dezvoltat și un sistem rațional, Gânditorul, care este localizat în cortexul prefrontal. Aici are loc gândirea logică, tragerea unor concluzii pe baza multor informații separate și plănuirea viitorului. Obiectivul Gânditorului este simplu, dar reflectă o evoluție imensă: gândește și apoi reacționează.
Majoritatea provocărilor cărora trebuie să le facem față zilnic sunt mai bine deservite de gânditor, dar, din nefericire, când ne simțim stresați sau lipsiți de control, Smucitul tinde să preia controlul. Acest lucru nu se întâmplă conștient, ci este o reacție biologică. Când suntem sub tensiune, corpul începe să producă prea mult cortizol, un produs chimic toxic asociat stresului. De...

pag. 256-257

...emoțiile noastre sunt molipsitoare. De-a lungul unei zile, creierul nostru procesează permanent sentimentele oamenilor din jur, observând: inflexiunile din vocea cuiva, ce spun ochii unei persoane, umerii aplecați ai alteia. De fapt, amigdala cerebrală poate citi și identifica emoția de pe fața altei persoane în 33 de milisecunde, după care ne programează la fel de rapid să simțim același lucru. Pe lângă acest proces din subconștient, oamenii evaluează și conștientizează starea de spirit a celor din jurul lor și acționează corespunzător. Aceste două procese fac posibilă transmiterea imediată a emoțiilor de la o persoană la alta. Studiile au arătat că dacă trei persoane care nu se cunosc se află în aceeași încăpere, persoana cea mai expresivă emoțional își transmite starea de spirit și celorlalte în doar două minute. Din nefericire, puterea contagiunii emoționale face ca o stare de spirit negativă să se propage aproape imediat într-un grup de oameni. Daniel Goleman a spus-o cel mai bine: „La fel ca fumul de țigară pe care-l inhalăm involuntar, influența emoțională poate face ca o persoană aflată în apropiere să devină victima inocentă a stării negative a altei persoane”. Aceasta înseamnă că, atunci când simțim anxietate sau avem o stare de spirit manifest negativă, aceste sentimente se vor infiltra în orice altă persoană cu care interacționăm, fie că ne place sau nu. Poate că ați observat că, atunci când șeful intră în ședința cu o stare de spirit palpabil proastă, aceasta se răspândește în câteva minute în toată sala, iar efectele se propagă și mai departe după ce fiecare participant la acea ședință se întoarce în birou și transmite starea negativă oricărei persoane pe care o întâlnește. Dacă doar câteva minute pot avea un asemenea impact, imaginați-vă care ar fi efectele dacă împărți mediul de muncă, vreme de două săptămâni sau de doi ani, cu o persoană fățiș negativistă. De fapt, emoțiile se transmit în asemenea măsură încât psihologii au constatat că fiecare loc de muncă își creează o emoție de grup sau „tonul afectiv al grupului”; de-a lungul timpului, acesta creează „normele emoționale” care se răspândesc și se consolidează prin comportamentul verbal și nonverbal al angajaților. Am întâlnit toți un mediu de muncă având de suferit din cauza normelor emoționale negative, iar acum știm că acestea influențează negativ și rezultatele economice.

RÃSPÂNDIREA AVANTAJULUI FERICIRII

Din fericire, și emoțiile pozitive sunt molipsitoare, ceea ce le transformă într-un instrument eficient pentru obținerea unor performanțe înalte la locul de muncă. Răspândirea emoțiilor pozitive începe când oamenii imită inconștient limbajul corporal, tonul vocii și expresiile faciale ale celor din jur. Oricât de uimitor ar părea, de îndată ce oamenii imită comportamentul fizic legat de emoții, ei încep să simtă cu adevărat emoțiile respective. De exemplu, dacă zâmbești, creierul crede că ești fericit, așa că produce neurotransmițători care chiar te fac fericit. (Oamenii de știință numesc asta „ipoteza reacției faciale” și ea stă la baza recomandării: „simulează până când chiar simți”. Deși sentimentele pozitive autentice vor fi întotdeauna superioare simulării unor sentimente pozitive, există dovezi semnificative că dacă îți schimbi mai întâi comportamentul — chiar și numai expresia feței sau postura — aceasta poate dicta o schimbare emoțională.)
Prin urmare, cu cât sunt mai fericiți toți cei din jurul tău, cu atât vei deveni mai fericit și tu. De aceea, râdem mai mult când vizionăm o comedie într-o sală de cinema plină de oameni care râd (și de aceea serialele comice de televiziune au un fundal sonor cu râsete.) Asemănător, cu cât suntem mai fericiți la locul de muncă, cu atât transmitem mai mult aceste sentimente pozitive colegilor...