În sfârșit nefumătoare. Metoda ușoară a lui Allen Carr

Ca răspuns la preocupările specific feminine în procesul de înlăturare a nicotinei din viața lor, Allen Carr demontează în această carte toate miturile și prejudecățile încurajate de producătorii de tutun, de societate, dar și de metodele de renunțare la fumat cu ajutorul voinței. Teza lui susține că te poți opri din fumat chiar astăzi, simplu, pentru totdeauna, fără să fie nevoie de voință și fără să iei în greutate. Miile de scrisori de mulțumire din partea cititoarelor foste fumătoare stau mărturie că metoda ușoară funcționează.

Introducere: ”O să ajungi ca el!” (Francesca Cesati) ... 7

1. Doamnele au întâietate ... 11
2. Este paharul pe jumătate plin, sau pe jumătate gol? ... 20
3. Miracol, sau vrajă? ... 30
4. Cum poți fi sigură că te-ai vindecat? ... 37
5. Punctul meu de vedere ... 47
6. Devastare ... 60
7. De ce nu funcționează metoda ușoară pentru toți fumătorii? ... 63
8. Îndoctrinarea ... 72
9. Dependența de nicotină ... 78
10. Sistemul nostru imunitar ... 84
11. ”Monstrul cel mare” ... 89
12. Care este parfumul tău preferat? ... 94
13. Foamea ... 98
14. Fericiții fumători ocazionali ... 109
15. Este nevoie de voință pentru a te lăsa de fumat ... 128
16. Care este sexul mai puternic? ... 140
17. Fumatul în timpul sarcinii ... 147
18. Fumatul te ajută să slăbești - un mit ... 155
19. Câte mituri am desființat? ... 174
20. Înlăturarea asocierilor ... 195
21. ”Golul” ... 202
22. înlocuitorii îngreunează opritul din fumat ... 211
23. Instrucțiunile finale ... 216
24. Cum să rămâi o nefumătoare fericită pentru tot restul vieții ... 229

Prinipalele instrucțiuni de urmat în timp ce citești această carte ... 235
Instrucțiunile de urmat ca să te lași de fumat ușor și pentru totdeauna ... 236
Mesaj de încheiere ... 238
Clinicile Allen Carr`s Easyway din lume ... 239

1. Doamnele au întâietate

După generații întregi de discriminare, femeile din Occident au ajuns în sfârșit pe poziții de egalitate cu bărbații, nu doar la locul de muncă, unde sunt reprezentate acum la cele mai înalte niveluri chiar și în profesiile dominate anterior de bărbați, ci în toate domeniile. Puțini ar contrazice această afirmație, iar mulți ar zice că era și timpul să se întâmple toate acestea. Din punctul meu de vedere, cel mai important aspect legat de emancipare și, prin corelație, de femeile care. fumează privește modul în care au câștigat dezbaterea marii pionieri ai mișcării pentru egalitatea de gen.

Aceste femei au îndrăznit să conteste percepțiile și regulile împământenite. Au refuzat să accepte că există un singur scenariu posibil pentru societate și au scos în evidență motivele imbatabile care susțin respingerea rolurilor feminine stereotipe ce le-au fost distribuite. Existau, desigur, numeroase femei cărora, deși își susțineau în secret „suratele”, le era prea teamă să le urmeze exemplul. Mai erau și dintre acelea, și mai numeroase, care acceptau starea de fapt fără să crâcnească.

E ciudat, însă adeseori nedreptățile vieții devin evidente odată ce le punem la îndoială. Dacă nu facem asta înseamnă că acceptăm situația, oricare ar fi ea. Îndoctrinarea sau inocularea unor idei preconcepute atinge practic toate aspectele din viața noastră. În această carte vom aborda în primul rând două aspecte ale îndoctrinării: cel referitor la fumatul în sine și cel legat de diferențele dintre bărbați și femei.

Dicționarul meu definește îndoctrinarea în felul următor:

A provoca o schimbare radicală în ideile și convingerile unei persoane.

Te-ai putea întreba ce are asta de-a face cu lăsatul de fumat.

Cu toții știm că fumatul este un obicei urât și dezgustător, care ne distruge sănătatea și bunăstarea. În zilele noastre fumătorii înșiși privesc fumatul, indiscutabil, ca pe o modalitate antisocială de a-și petrece timpul. Așa că de ce trebuie să-ți schimbi părerile și convingerile pentru a te lăsa de fumat? Există o pilulă magică sau un șiretlic care să te împiedice să-ți dorești o țigară? Te întrebi poate și cum te-ar ajuta simpla citire a unei cărți să te lași de fumat. Voi explica de îndată cum.

Ce încerci de fapt să realizezi? Este evident: să stingi ultima țigară și să nu-ți mai dorești niciodată să fumezi.

Cunoști, fără doar și poate, numeroși foști fumători, oameni care au reușit să se lase de fumat, dar câți dintre ei n-au avut parte de câteva încercări eșuate până când au reușit? Chiar și atunci când au reușit, nu au trebuit oare să dea dovadă de foarte multă voință și să recurgă la pastile, plasturi sau gumă de mestecat? N-au fost oare nevoiți să îndure zile, săptămâni sau luni de suferință? Și câți dintre ei nu și-au mai dorit – aproape că te implorau să le dai – câte o țigară din când în când? Ai Întâlnit, pun pariu, oameni care ți-au spus că, deși preferă să fie nefumători, mesele și evenimentele sociale nu mai sunt la fel de agreabile fără o țigară, iar când sună telefonul se surprind cum întind mâna după pachetul care nu mai există.

Asta încerci cu-adevărat să realizezi?

Uită însă pentru o clipă că încerci să nu mai fumezi niciodată. Încearcă să răspunzi la această întrebare importantă: care este diferența dintre un fumător și un nefumător?

Răspunsul pare evident: unul fumează, celălalt nu. Adevărat, însă lucrurile nu sunt chiar atât de simple, nu-i așa? Nimeni nu te obligă să aprinzi o țigară. Așadar, fumătorii aprind o țigară doar pentru că-și doresc asta? Păi nu, deoarece știi că uneori nu aprinzi o țigară pentru că vrei, ci pur și simplu din obișnuință. De fapt, majoritatea celor care fumează douăzeci de țigări pe zi recunosc că savurează cu adevărat doar vreo două dintre ele; restul reprezintă pur și simplu un obicei. Dar, dacă ar fi adevărat, ar trebui să ne vină ușor să ne limităm la cele două. Ne-am putea păstra țigările încuiate într-un sertar, iar acest obstacol fizic ne-ar permite să ne oprim pentru a reflecta atunci când apare urgența. În timp ce ne-am gândi să întindem mâna după cheie, ne-am întreba: aprind țigara ca să mă bucur de ea, sau este un simplu obicei? Dacă ar fi vorba de un obicei și atât, atunci nu ar mai avea rost să fie fumată acea țigară.

Acest șiretlic simplu le-ar permite fumătorilor de douăzeci de țigări pe zi să reducă numărul la două, fără ca acest fapt să provoace vreo agravare a situației lor. Dacă ai încercat acest șiretlic sau altul asemănător, vei ști că va funcționa doar pentru o perioadă – adică până ți se epuizează doza de voință. Ai încercat vreodată să ceri ajutorul copiilor, nepoți lor sau pe al celui mai bun prieten, numindu-i să fie responsabili cu țigările tale? Știi prea bine de ce ești în stare pentru a le recupera, indiferent cât le-ai spune celorlalți să-ți ignore rugămințile. Oricât de fermi ar fi ei, nimic nu poate face față panicii, iscusinței și hotărârii unui fumător ajuns la faza în care își dorește o țigară ACUM!

Se știe ce instinct matern și protector au femeile, dar și ce simț al răzbunării de temut, în cazul în care li s-a făcut vreun rău. Cu toate acestea, am citit povești de groază despre mame care își lasă copiii acasă să-și poarte singuri de grijă, în timp ce ele se distrează în oraș sau chiar pleacă peste hotare. Le disprețuim și le ridiculizăm pe aceste femei pentru lipsa lor de responsabilitate. Însă, dacă ești brutal de sinceră cu tine, nu-ți amintești cumva de momentele când te furișai afară din casă, pentru câteva minute, cât dormeau copiii, ca să-ți cumperi țigări de la benzinărie? Nu au fost vremuri când îi lăsai în mașină cu motorul pornit în timp ce zburai spre magazinul din colț? Am auzit chiar de o femeie din salonul unei maternități care era atât de disperată să fumeze o țigară, încât a implorat-o pe infirmi eră să-i supravegheze bebelușul cât se ducea să-și cumpere un pachet. Infirmiera a refuzat. Este inutil să menționez că era nefumătoare: o persoană care nu a fumat niciodată, față în față cu o fostă fumătoare. Comentariile ei: „Chiar știi că nu ai nevoie de țigară”, „Nu e bine pentru sănătatea ta sau a bebelușului” sau „Ai trecut prin paisprezece ore de travaliu fără să fi fumat vreo țigară” pur și simplu au accentuat vina femeii. Însă nu au oprit-o să plece, în ciuda faptului că această întâmplare avea loc imediat după ce presa relatase pe larg răpirea unui nou-născut dintr-un spital. Când mama s-a întors, bebelușul dispăruse, iar țipetele s-au auzit în tot spitalul. Din fericire, bebelușul era pe mâini bune și fusese mutat de o infirmi eră într-un alt salon, însă imaginați-vă cum s-a simțit acea mamă până să afle acest lucru.

Am folosit acest exemplu pentru a ilustra atât efectul, cât și puterea îndoctrinării. Există femei care, deși își critică prietenele pentru că nu reușesc să se lase de fumat când rămân însărcinate, nu reușesc la rândul lor să se lase când rămân gravide, așa că este greu de crezut că incidentul pe care l-am descris i s-ar putea întâmpla unei mame conștiincioase. Înainte s-o condamni, fii sinceră cu tine. Nu ai condus niciodată kilometri în șir în căutarea unui magazin nonstop, pentru c-ai rămas fără țigări? Nu te-a încercat niciodată sentimentul acela de panică atunci când mai aveai doar câteva țigări sau, și mai rău, nici una? Sigur ai trecut deja prin așa ceva.

Dacă te-ai putea lipsi oricând de țigări, așa cum pretind mulți fumători, atunci pentru ce ai mai citi această carte? O citești dintr-un singur motiv: de TEAMÃ

Nu-ți face griji, acesta este singurul motiv pentru care oamenii fumează în continuare. Femeia de mai sus nu și-a pus în pericol bebelușul pentru plăcerea de a inhala fum cancerigen, ci pentru că intrase în panică din cauza lipsei de țigări.

Imaginează-ți un dependent de heroină fără heroină. Închipuie-ți panica, tremurul, durerea, teama. Acum imaginează-ți ușurarea pe care o simte toxicomanul când își injectează heroină în venă, în brațul plin de înțepături. Chiar crezi că dependența lor de heroină le face plăcere să se injecteze? Persoanelor nedependențe de heroină le este imposibil să creadă așa ceva. Nefumătorilor le vine greu să creadă că fumătorilor chiar le place să inhaleze fum letal. Așa erai și tu înainte să devii prada nicotinei. Mi s-a inoculat ideea că toxicomanii își injectează heroină pentru a avea halucinații sau vise foarte plăcute. De fapt, o fac pentru a pune capăt senzației de tensiune, nesiguranță, tremurului de care suferă, deoarece drogul și-a pierdut efectul.

Una dintre numeroasele concepții greșite cu privire la dependența de droguri este că toxicomanii suferă doar de simptomele de reacție în timpul abstinenței, atunci când încearcă să pună punct consumului de droguri. De fapt, suferă din cauza acelor simptome din momentul în care doza începe să-și piardă efectul, iar singurul motiv pentru care iau următoarea doză este pentru a pune capăt senzației de gol, de nesiguranță pe care a creat-o doza precedentă.

Persoanele nedependențe de heroină nu trec prin această panică. La fel se întâmplă în cazul fumatului. Nefumătorii nu pot înțelege de ce un om chiar și-ar dori să tragă fum murdar în plămâni, ca să nu mai spunem că se cheltuiesc o grămadă de bani și apare riscul unor boli înfiorătoare. Iar când mai pui în pericol și sănătatea bebelușului tău – nu este doar revoltător, ci absolut de neînțeles pentru nefumători.

Ca om cu vicii, nu puteam să iert comportamentul acelei femei, dar puteam înțelege cum de ajunsese în acea stare. Nu e foarte plăcut să-ți ții capul într-o pungă de plastic, chiar dacă știi că-l poți scoate oricând dorești. Dar e un adevărat blestem pentru altcineva, chiar și pentru cineva care te iubește, să-ți țină punga peste cap, mai ales dacă are impresia că astfel îți face un serviciu.

Să reflectăm puțin ce implicații au cele de mai sus. Te-am rugat să te gândești la diferența dintre un fumător și un nefumător. Răspunsul evident este că unul fumează, iar celălalt nu. Se întâmplă să fie și răspunsul corect. Pentru că este și evident, și corect, abordăm cum nu trebuie soluția problemei. Cu alte cuvinte, încercăm să rezolvăm problema nemaifumând niciodată. Ți se pare logic așa, dar permite-mi să-ți explic de ce nu este logic, dându-ți ca exemplu o problemă diferită.

Să spunem că acoperișul casei are o fisură și de fiecare dată când plouă îți udă covorul scump. Cum rezolvi problema? Există mai mulți pași pe care i-ai putea urma. Ai putea să-ți înfășori covorul, să ții permanent o găleată în locul unde picură apa, să iei chiar decizia drastică de a-ți schimba locuința. Totuși, nici unul dintre acești pași nu ți-ar rezolva problema. Soluția cea mai rezonabilă și mai economică ar fi să înlături cauza problemei prin înlocuirea țiglei lipsă.

Există tendința de a aplica același principiu și altor probleme din viața noastră. Altfel spus, deseori preferăm să nu ne confruntăm cu cauza aflată la baza problemelor. Dacă o roată de la mașină sau de la bicicletă pare dezumflată, probabil speri să rezolvi problema umflând-o. Dacă se dezumflă din nou după câteva zile și ești leneșă sau optimistă sau, ca mine, ambele, poate că ai umfla-o iar și ai repeta procedura de mai multe ori. Însă indiferent de cât de leneși sau optimiști am fi, dacă se dezumflă a doua oară, atunci știm că avem o pană de cauciuc și că singura soluție este să fie reparat.

Diferența adevărată dintre un fumător și un nefumător nu este că unul fumează, iar celălalt nu. Aprinderea unui țigări este doar efectul adevăratei probleme. Dacă speri să te lași de fumat nemaiaprinzând nici o țigară e ca și cum ai ține la nesfârșit o găleată sub gaura din acoperiș, în loc să-I repari, e ca și cum ai umfla roata de la bicicletă la fiecare două zile în loc să repari pana.

Diferența adevărată dintre un fumător și un nefumător este că cel dintâi simte nevoia sau dorința de a fuma. Aceasta este adevărata problemă: echivalentul țiglei lipsă sau al cauciucului spart. E cazul să accepți acest adevăr de necontestat: nimeni în afară de noi înșine nu ne obligă să aprindem țigara. Chiar și când ceilalți fac totul pentru a ne împiedica să fumăm, tot găsim o cale să le punem noi lor bețe în roate. E cazul să accepți și adevărul de necontestat potrivit căruia, atunci când încercăm să reducem numărul de țigări sau să punem punct definitiv fumatului, singura greutate este că altă parte a creierului nostru spune: dar vreau o țigară! Dacă nu ar fi adevărat, ar fi ușor să „renunți” la fumat. Poate că ți se pare greu de crezut, dar oricine, inclusiv tu, se poate lăsa de fumat fără probleme, cu condiția să abordeze chestiunea așa cum trebuie.

Deci, pentru a ne lăsa de fumat, trebuie să rezolvăm problema la sursă: trebuie să înlăturăm nevoia sau dorința de a fuma, nu doar pentru câteva ore, zile, luni sau ani, ci pentru totdeauna. Chiar și autorităților le vine greu să creadă că e posibil să te lași de fumat fără să folosești un strop de voință. Însă gândește-te la asta: dacă nu ai simțit niciodată nevoia sau dorința să aprinzi altă țigară, atunci de ce ai avea nevoie de voință să nu faci asta?

Poate gândești următoarele: toate bune și frumoase și nu contest ceea ce îmi spui. De fapt, nici nu pot să fac altfel decât să accept, deoarece nimeni în afară de mine nu mă forțează să fumez; trebuie să existe vreun defect autodistructiv în natura mea. Însă cum poate oare o carte să îndepărteze acel defect?

EVRIKA! Ai atins miezul problemei. În cazul țiglei care lipsește și al cauciucului spart, putem vedea clar atât cauza problemei, cât și soluția. Când vine vorba de fumat, putem vedea clar că soluția stă în înlăturarea dorinței de a fuma – și definitiv. Ușor de spus, dar cum facem asta?

Trebuie să trecem la următoarea etapă. Înainte să putem înlătura această nevoie sau dorință de a fuma, trebuie să înțelegem de ce anume simțim așa ceva. La urma urmei, nu ne-am născut cu nevoia sau dorința respectivă. Specia umană a supraviețuit sute de mii de ani fără să fumeze. Doar nu crede

Pag. 11 – 17