Adevăr Divin
Albinăritul pentru începători
| Această carte se adresează tuturor acelora care doresc să înceapă sau chiar au început albinăritul. |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
Ca stupar priceput și consultant în apicultură, Franz Lampeitl împărtășește aici toate detaliile pe care un novice trebuie să le știe în exercitarea acestei activități. Ele se armonizează în aplicația practică a apiculturii. În cea de-a cincea ediție, cunoștințele sunt actualiza te și sunt descrise noi procedee. În special întreținerea coloniilor de albine în stupi Dadant dobândește, în practică, din ce în ce mai mulți adepți. Vom descrie mijloacele și rasele de albine care se pretează cel mai bine În acest caz, dar privite cu un ochi critic. |
Cuprins:
Cuvânt înainte Însemnătatea albinelor în natură Autopolenizarea (polenizarea anemofilă) Polenizarea dirijată (entomofilă) Polenizarea prin vânt sau realizată de insecte Se adună o întreagă colonie Statornicia albinelor cu privire la flori Statornicia albinelor cu privire la teritoriu Randamentul polenizator al albinelor melifere Influența vremii rele și distanței Premisele unei poieni zări sigure Anatomia albinei melifere Capul Ochii Antenele Sistemul nervos Mandibulele Glandele enzimatice (esofagiene) Toracele Picioarele Aripile Partea posterioară a corpului Aparatul digestiv Aparatul vulnerant și glanda cu venin Glandele ceriere Inima, cavitățile cardiace Corpul gras Sistemul respirator Organele reproducătoare Colonia de albine Ordinea socială Matca Trântorii Albinele lucrătoare Puietul maturizat Înmulțirea naturală – roiul Producerea fagurilor și ordinea în cuib ... Construirea fagurilor Celule, felurile celulelor Ordinea în cuib Viața albinelor de-a lungul anului Necesitățile vitale ale coloniei de albine Hrănirea stimulativă Hrana de iarnă Turtițe de pastură Hrana pentru clăditoare Culesul, transportul și depozitarea polenului Însemnătatea polenului pentru colon ia de albine Consumul de polen pe albină și colonie Apa Aerul Temperatura De la albinele de pădure la albinele de casă Stupăritul astăzi Rame, stupii, stupină Stupi cu manevrare de sus Magazinul de recoltă Stupii Dadant Prisaca Stupina Rasele de albine cele mai importante din punct de vedere economic Albina germană, închisă la culoare sau nordică Apis mellifera mellifera Albina italiană: Apis melliJiera ligustica Albina Kartner sau Krainer: Apis mellifera carnica Albina hibridă Buckfast Locul de amplasare potrivit Structura terenului - consecințe Deosebirea dintre domeniul inferior și cel intravilan Structura unei stupine Întrebarea 1: Înțepăturile de albine sunt suportabile ? Chibzuință și premise de început Calea spre succes Cumpărarea albinelor: când, cum, câte? Ce stup, ce ramă? Echipamentul de bază al apicultorului Unelte și accesorii Primele investiții Un ajutor important: notițele Funcționarea simplă a unui magazin Anul apicol Sfârșitul verii, pregătirea pentru iarnă și primăvară, iernatul Cercetarea colon iei Lichidarea Pregătirea fagurilor Modul rapid de lucru Hrana suficientă:pentru iarnă Hrănirea și îngrijirea ulterioară Lucrări de iarnă Primăvara: structura coloniei Dezvoltarea ascendentă Zborul de curățare Schimbarea podelelor Prima verificare, controlul hranei Aprovizionarea cu polen Hrănirea de stimulare - descoperirea fagurelui Adăpătoarea Verificarea coloniilor Uniunea coloniilor Hrănirea cu hrănitorul Restrângerea Hrănirea de stimulare în perioada cu vreme proastă Micșorarea urdinișului Lărgirea cuibului cu puiet Pereții mediani extinși Grătar de închidere Lunile de vară: conducerea coloniilor Prevenirea roirii Controlul coloniilor pentru determinarea dispoziției de roit Împiedicarea roitului Familia tânără de albine intercalată Prinderea roitului, îngrijirea Roirea artificială, roirea de înfometare Manevrarea roiurilor Manevrarea coloniilor roitoare Reuniunea roiului cu colon ia roitoare Hrănirea colon iei după sfârșitul perioadei de cules Creșterea și înmulțirea mătcilor Procedeul creșterii mărcilor Colon ia de prăsilă Colonia de îngrijire (de creștere) Procedeul transvazăriii Formarea familiei tinere de albine Îngrijirea familiei de albine Marcarea mătcii Schimbarea liniștită a mătcii Modul de a lucra cu stupii Dadant Pregătirea familiilor de albine pentru iernare înlocuirea faguri lor, curățirea coloniilor, schimbarea reginei, roitul artificial Lucrări de primăvară: formarea familiilor de albine, extindere, formarea roiurilor artificiale, recoltarea mieri: Modul de lucru cu casetele de împerechere Mini-Plus Umplerea casetelor Aducerea în stupină O nouă serie de botci, extindere, hrănire Formarea de roiuri artificiale, separarea pentru o nouă introducere de regine Observațiile la urdiniș Colonia intactă Col ani a fără matcă Colonia înfometată Colonii jefuite Colonii prădătoare Colonii bolnave Otrăviri cauzate de pesticide Colonii care suferă de lipsă de aer lama Mutarea coloniei, plante de cules, surse pentru cules Culesul de primăvară Culesul de vară Culesul de vară târzie sau toamnă Produsele coloniei de albine Mierea Definiția mierii Nectarul Lichidul secretat de afide Formarea mierii Compoziția mierii Sortimente de miere Preluarea mierii Depozitare» mierii Zaharisirea mierii Comerțul cu miere Mierea ca aliment și medicament Polenul ca aliment pentru consum uman Ceară, propolis, venin Boli, inamicii si dăunătorii familiilor de albine Bolile larvelor și ale albinelor adulte Necrobaciloza malignă Boala Nosema Căpușa traheelor (Acarioza) Căpușa Varroa Calci fierea, pietrificarea și secarea larvelor Dizenteria și boala neagră Dușmanii familiilor de albine Moliile de ceară Viespile Bărzăunii Șoarecii Pericolele datorate pesticidelor Intoxicațiile Măsuri în cazul intoxicațiilor |
Fragment:
Însemnătatea albinelor în natură În anul 1793, rectorul berlinez Christian Konrad Sprengel, în cartea sa „Secretul descoperit al naturii în cultivarea și fertilizarea florilor demonstra că multe plante nu sunt în – stare să-și asigure polenizarea prin mijloace proprii și că acestora le sunt necesare, în acest scop, anumite insecte. Teologul și filologul Sprengel – un biolog odinioară destul de cunoscut a fost probabil, primul care a remarcat însemnătatea stupăritului pentru dezvoltarea optimă a vegetației. Și Goethe a intuit acest lucru când, în 1794, scria poezia: „Un clopoțel răsărit din pământ Englezul Darwin este cel care a pus la locul cuvenit cercetările lui Sprengel la o jumătate de secol după moartea acestuia, în 1816, în Istoria dezvoltării științelor naturii. De atunci, aceste cunoștințe au cunoscut o largă răspândire.
Polenizarea anemofilă (autopolenizarea) Pentru ca să apară fructul, polenul de pe stamine trebuie să ajungă pe pistilul florilor. Acest proces se numește polenizare. Când polenul ajunge pe pistil prin scuturare naturală, în interiorul aceleiași flori, este vorba de autopolenizare, Multe soiuri, denumite autosterile, au nevoie, pentru fecundare, de polen provenit din florile altor soiuri. Această polenizare (entomofiIă) se realizează în mare parte de către vânt și insectele zburătoare. Plantele din prima categorie, ca fasolea, mazărea, unele soiuri de vișin sunt neinteresante din prisma studiului nostru. În cazul polenizării entomofile, polenul va fi transmis de pe o plantă pe alta din aceeași specie sau varietate; la unele, polenul este dus de vânt, dar la cele mai multe, de către insecte și mai ales de către albine. Polenizare prin vânt sau realizată de insecte În spațiul nostru central-european s-a constat că 20% din plante sunt polenizate cu ajutorul vântului. Ca reprezentanți cunoscuți numim toate soiurile de cereale: grâu. orz, ovăz și secară, iar dintre pomii fructiferi, nucul și alunul, Chiar și de la unele din aceste plante, albinele recoltează polenul, adeseori chiar din belșug, cum ar fi de la porumb. Majoritatea plantelor (80(%) se reproduc prin polenizarea făcută de insecte. Este vorba mai ales de soiuri de pomi fructiferi ca măr, păr, prun, cireș ca și agriș, zmeur, mur. La plantele industriale ca rapița, diverse soiuri de trifoi, ca și castraveții, dovlecii și morcovii se obțin, prin zborul albinelor, recolte mai bune calitativ și cantitativ. De asemenea insectele polenizează floarea-soarelui, porumbarul, păducelul și nu în ultimul rând multe flori de câmp. Dacă insectele ar fi rămas departe de plante, ‚ponderea formării fructelor sau semințelor ar fi fost mult mai mică. În ceea ce privește polenizarea făcută de insecte, albinele au un rol preponderent. Se adună o întreagă colonie Spre deosebire de bondari, la care iernează numai matca, la albinele melifere toată colonia iernează, dispusă să înceapă polenizarea primăvara devreme. Efectivul unei colonii care iernează se ridică la 4000-5000 de albine. Dacă, în comparație cu albinele, randamentul la polenizare al mătcii bondarilor ca insectă luată separat, este mai mare, numărul albinelor face ca situația să se echilibreze. Statornicia albinelor cu privire la flori În concurența lor cu celelalte insecte, albinele lucrătoare au o trăsătură marcantă: statornicia lor în aria înflorită. O albină care vizitează un anumit fel de flori, rămâne pe acestea până când ele se veștejesc și nu mai au ce oferi. Conform lui Zander (citat în Jacoby 1964) statornicia albinelor diferă atât în funcție de „Culori cât și în funcție de specia florilor. De exemplu, dacă o albină zboară deasupra unui cireș, ea se concentrează asupra acelei zone până epuizează sursa de hrană. Statornicia albinelor Într-o anumită arie înflorită ajunge până la 41% (după Zander citat în Jacoby 1964). Cercetări asupra polenului de pe picioarele posterioare ale albinei au fost realizate de Maurizio și Kollmann (în Jacoby, 1964). Numai în 0,3% din cazuri avem de a face cu amestecuri de polen printre care amintim amestecul alcătuit din 3 feluri de polen (rapiță, piciorul-cocoșului și păpădie). Conform lui Brudel / Herold (1960), la bondari, dimpotrivă, 40% din polenul analizat este un amestec din mai multe feluri. Aceasta înseamnă că în cursul aceluiași zbor este cules polen de mai multe feluri. Pentru o polenizare intensivă, aceasta nu are nici o importanță. Ponderea polenului amestecat este, la albine, de numai 1,5-3% (conform acelorași cercetări) Statornicia albinelor cu privire la teritoriu Prin aceasta se înțelege însușirea albinelor de a se îngrămădi într-un spațiu .limitat; acesta cuprinde nu mai mult de 100 m2 (Jacoby 1964). Se poate observa că atunci când li se ia albinelor prădătoare bunul pe care l-au furat, de exemplu fagurele, ele, caută încă multe ore în șir, în același loc și în împrejurimi. Mărimea arealului în care se adună albinele depinde de dărnicia și de atractivitatea plantelor vizitate de acestea. Cu cât mai bună este sursa de cules, cu atât mai îngust este arealul (după Brudel și Herold 1960). Teritorialitatea poate avea efecte pozitive sau negative asupra polenizării florilor de către albine. Intr-un areal cultivat cu pomi. fructiferi, de exemplu, se face mai degrabă o polenizare intensivă. În cazul unei monoculturi. polenizarea tinde să fie extensivă. Randamentul polenizării la albinele melifere Din cauză că insectele solitare au o influență mică asupra mediului, polenizarea florilor se face cu un număr cât mai mare posibil de colonii de albine. Ponderea lor în procesul de polenizare poate ajunge la 80-90%. De o mare însemnătate este statornicia albinelor în ceea ce privește specia floriferă și locul de cules. Polenizarea insuficientă nu cauzează numai scăderea producției, ci duce și la formarea unor fructe de calitate inferioară. Mărimea și calitatea fructelor depinde de calitatea polenizării florilor. Actualmente, polenizarea este de o mare însemnătate pentru pomicultură. Și la rapiță, prin zborul intensiv al albinelor, crește cantitate a de semințe pe suprafața cultivată, cât și lungimea păstăilor, numărul de boabe din fiecare păstaie, capacitatea de germinare și greutatea la 1000 de semințe (după Briidel/Herold 1960). Edificatoare sunt rezultatele unui experiment din 1975 cu umbra-nopții. La arborii polenizați prin intermediul albinelor se pot obține de la 16,8 kg fructe pe arbore, iar în cazul absenței albinelor, 3,75 kg (Drescher și Engel 1976). Tot așa stau lucrurile și în cazul soiului de pere „Delicioasa din Chameux”. Prin polenizarea albinelor se ating recolte de 156 kg fructe pe arbore. Fără ajutorul acestora, recolta este de numai 45 kg fructe pe arbore (după Steche 1959). Randamentul polenizării realizate de albinele melifere este important și în cazul plantelor sălbatice sau al’ florilor din grădini se înmulțesc prin formarea semințelor și fructelor și oferă păsărilor hrana de baza. Ca reper al valorii polenizării făcute de albine, poate fi luat costul de producție din Germania, de peste 2 miliarde de mărci (AID 290, 1980)! Valoarea mierii ajunge numai la 10.000.000 de mărci (AID 323, 1980). În strânsă relație cu randamentul polenizării este râvna albinelor de a aduna polen și nectar și hărnicia lor în vizitarea florilor. Dacă o albină, într-o zi de cules, iese, în medie, de zece ori din stup și de fiecare dată vizitează numai 20 de flori, aceasta înseamnă, în total, 200 de flori. O colonie de circa 30.000 de albine lucrătoare poate trimite la cules circa 10.000, în lunile mai/iunie. Această colonie, poate vizita, prin aceste albine, în fiecare zi, două milioane de flori și le poate poleniza. Este, într-adevăr, un randament enorm. Influența vremii proaste și a distanței Perioada principală de înflorire, primăvara, este dominată în spațiul central-european de o vreme schimbătoare care influențează activitatea intensivă a albinelor. La temperaturi de sub 10°C și cer acoperit albinele zboară cu greu. În zilele calme, când nu bate vântul și când cerul este variabil, o. dată cu creșterea intensității luminii zborul albinelor devine mai frecvent. Cerul întunecat de nori determină întoarcerea albinelor la stupi. Vântul și furtuna împiedică zborul insectelor. În cazul vremii schimbătoare, distanța de la colonia de albine la plantele care vor fi polenizate joacă un rol esențial. Polenizarea are loc cu siguranță când această distantă nu depășește 800 m. La distanțe mai mari, albinele zboară mai rar iar randamentul poieni zării nu mai este cel așteptat. Acest lucru s-a constatat mai ales atunci când coloniile stau în imediata apropiere a unor culturi înflorite. Albinele se fixează acolo unde florile care vor fi polenizate se află mai aproape de stup. Ambele observații pot fi făcute și. în cazul unei surse de cules atractivă dar mai îndepărtată; în acest caz, firește, zborul albinelor va fi influențat foarte mult de condițiile meteorologice. Vremea nefavorabilă pentru zbor, ținuturile muntoase, împiedică albinele să zboare prea departe. Premise ale unei polenizări sigure Deoarece albinele nu mai sunt demult considerate insecte sălbatice, este posibil să fie. create bune premise pentru polenizare. Amplasarea coloniilor de albine în sau în nemijlocita apropiere a culturilor care vor Înflori este o asemenea măsură. Transportarea coloniilor de ‚albine în livezi și culturi de rapiță este de folos atât pomicultorilor și agricultorilor cât și apicultorilor. În acest fel, autoritățile din Stuttgart au obținut între anii 1973 și 1977, creșteri ale producției soiurilor indigene de măr cu până la 91 %, prin polenizarea intensivă realizată de albine. Excluderea albinelor din acest proces a condus la scăderi drastice de producție pomicolă. Pag. 13 – 17 |