Arta războiului de Sun Tzu (editura Nicol)

Sun Tzu zice: În vechime, cei care erau experimentați în arta războiului erau invincibili, așteptau ca inamicul să fie vullnerabil și nu se angajau niciodată în luptă dacă prevedeau că sfârșitul nu era în avantajul lor.

Capitolul 1: Estimări preliminare ............................. 7

Capitolul 2: Angajarea trupelor ............................. 13

Capitolul 3: Mișcarea trupelor ............................... 17

Capitolul 4: Dispunerea armatei ............................ 25

Capitolul 5: Potențialul............................................... 29

Capitolul 6: puncte slabe și puncte tari ................. 33

Capitolul 7: Înfruntarea directă și indirectă ........... 41

Capitolul 8: Cele nouă schimbări .......................... 47

Capitolul 9: Marșurile ............................................... 55

Capitolul 10: Topologia ............................................ 65

Capitolul 11: Cele nouă feluri de teren ................. 71

Capitolul 12: Atacul cu foc ....................................... 83

Capitolul 13: Folosirea spionilor ........................... 87

ANEXÃ – Sun Tzu și Mao Zedong .......................... 93

Capitolul 1

ESTIMÃRI PRELIMINARE

Sun Tzu spune: Războiul are o importanță vitală pentru stat. Este situația în care se hotărăsc viața și moartea, calea spre păstrarea sau nimicirea imperiului; prin urmare, este necesar să-i studiezi în profunzime. A nu te gândi în mod serios la el înseamnă a da dovadă de o indiferență vinovată față de păstrarea sau pierderea a ceea ce ai mai drag și asta n-ar trebui să existe la noi.

Războiul depinde de cinci factori fundamentali, care trebuie luați în calcul când facem planurile pentru câștigarea bătăliei.

Cinci lucruri importante, care trebuie să constituie subiectul meditațiilor noastre permanente și al tuturor preocupărilor noastre, așa cum fac acei mari artiști: atunci când realizează o capodoperă, au permanent în minte scopul pe care și-l propun, folosindu-se de tot ce văd, tot ce aud, fără să neglijeze nimic pentru a dobândi cunoștințe noi și toate ajutoarele care îi pot conduce la împlinirea fericită a scopului lor.

Dacă vrem ca armatele noastre să se bucure de glorie și de succes, nu trebuie niciodată să pierdem din vedere: doctrina, clima, condițiile terenului, comanda, disciplina.

Doctrina determină unitatea în gândire; ea inspiră același fel de a trăi și a muri și ne face curajoși si de nezdruncinat în fața nenorocirilor și a morții.

Dacă cunoaștem bine condițiile climatice, nu vom ignora cele două mari principii Yin și Yang, din care sunt formate toate lucrurile naturale și prin care elementele naturii primesc diferitele lor modificări: ziua și noaptea, frigul și căldura, bătaia vântului și neclintirea aerului, anotimpurile.

Condițiile terenului sunt la fel de demne de luat în seamă ca și clima. Să le studiem cu atenție și vom cunoaște dacă e înălțat sau plat, care sunt distanțele, dacă locul este larg sau îngust, dacă aduce supraviețuire sau moarte.

Prin comandă, înțeleg echitatea, iubirea, îndeosebi pentru cei care ne sunt supuși și pentru toți oamenii în general; știința resurselor (aprovizionarea), curajul și vitejia, rigoarea, calități ce trebuie să-i caracterizeze pe cel ce deține gradul de general: numai ele ne pot face să mergem, în mod demn în fruntea celorlalți.

În sfârșit, disciplina. Să cunoști arta de a rândui trupele, să știi totul despre legile subordonării și să le impui la nevoie; să cunoști perfect îndatoririle fiecărui subordonat, să știi să recunoști drumurile diferite pe care se poate ajunge în aceiași loc; să nu disprețuiești abordarea detaliată a tuturor lucrurilor care pot să fie de folos și să te informezi despre fiecare lucru în parte.

Generalul care stăpânește acești factori fundamentali merge la victorie, iar cel care, din neștiință sau înfumurare, le evită sau le respinge va avea parte de cea mai rușinoasă înfrângere.

Orice hotărâre importantă trebuie să țină cont de șapte elemente: care dintre cei doi suverani este mai virtuos și mai în armonie cu supușii săi; care dintre cei doi generali este mai priceput; cine are de partea lui condițiile climatice și natura terenului; care tabără e mai disciplinată; care dintre cele două armate este mai puternică; cine are soldații și ofițerii cei mai bine instruiți; care dintre cele două armate oferă recompense și aplică pedepse cu mai multă justețe.

Cunoașterea acestor șapte elemente îți permite să prezici cu siguranță ce tabără va câștiga victoria și ce tabără va ieși învinsă din luptă.

Dacă ai un general care dă ascultare sfaturilor mele și acționează în consecință, poți să fii sigur de victorie. Păstrează-l! Dacă ai un general care acționează contrar acestor principii, atunci va fi cu siguranță înfrânt. Dispensează-te de el!

Dacă generalul va profita de sfaturile mele, trebuie să creeze situații care să contribuie la valorificarea lor. Prin situații înțeleg ca generalul să acționeze astfel încât să-și adapteze planurile la împrejurările date.

Arta războiului se bazează pe inducere în eroare.

Când ești în stare să ataci, ar trebui să simulezi că ți-e teamă; când treci la acțiune, trebuie să te prefaci că stai nemișcat. Când ești aproape, lasă să se creadă că ești departe; când ești departe, fă să se creadă că ești gata să intri în luptă. Simulează dezordinea și momește-l pe inamic să cadă în capcană. Simulează inferioritatea ca să-i încurajezi aroganța, ațâță-i furia ca să-i sporești confuzia și să-l lovești mai bine.

Dacă inamicul se concentrează, ține-i piept; dacă are o forță superioară, evită-l.

Pune-ți inamicul la încercări grele și prelungește-i epuizarea, ținându-te la distanță. Ai grijă să-ți întărești alianțele în afară și să-ți fortifici pozițiile în interior, ducând o politică de atragere a soldaților-țărani.

Când dușmanul e unit, dezbină-l. Atacă-l în punctul în care nu este pregătit, fă-ți apariția brusc, atunci când nu se așteaptă. Acestea sunt sfaturile strategice care duc la victorie, dar nu pot fi fixate dinainte. Când te afli în fața inamicului, trebuie să te adaptezi la schimbările unor împrejurări și să inventezi expediente, nu poți să fixezi nimic dinainte.

Estimările făcute în templu înainte de începerea ostilităților indică victoria dacă presupunerile demonstrează că ai o forță superioară față de aceea a dușmanului; dar indică o înfrângere dacă demonstrează că ai o forță inferioară. Un număr mai mare de calcule poate să ducă la victorie și trebuie să te temi când sunt insuficiente. Ce șanse puține de victorie are cel ce nu le face deloc!

Studiind toate aceste estimări preliminare, putem să prezicem victoriile și înfrângerile.

Capitolul 2

ANGAJAREA TRUPELOR

Sun Tzu spune: Să presupunem că începi campania cu o armată de o sută de mii de oameni, că ai destule muniții de război, că ai două mii de care rapide și restul numai pentru transport; că vei avea alimente suficiente pentru hrana armatei până la o sută de leghe; că transporți cu grijă tot ce poate să folosească la repararea armelor și a carelor, că meșteșugarii și ceilalți, care nu fac parte dintre combatanți, au luat-o deja înainte sau merg separat în urma ta; că toate lucrurile necesare războiului și nu numai sunt la adăpost de intemperii și de accidentele supărătoare care se pot ivi.

Să presupunem că ai o mie de uncii de argint să le distribui la trupă în fiecare zi și că solda este întotdeauna plătită la timp și cât se poate de exact. În acest caz, poți să mergi drept împotriva inamicului. A-l ataca și a-l învinge vor fi pentru tine același lucru.

Spun mai mult decât atât: nu amâna lupta, nu aștepta să-ți ruginească armele, nici să ți se tocească tăișul săbiilor. Victoria este obiectivul principal al războiului.

Dacă trebuie să cucerești un oraș, grăbește-te să-l asediezi cu toate forțele, altfel campania riscă să se prelungească și armata va ajunge la capătul puterilor. Prelungirea campaniei va epuiza resursele statului.

Când armele și oamenii se vor moleși, când forțele se vor epuiza și vistieria se va gol inamicii vor apărea brusc să profite de starea ta. În această situație, nici cei mai înțelepți sfetnici nu vor putea să prevină consecințele ce vor urma.

Este adevărat că au existat campanii care au păcătuit prin grabă, dar încă n-am auzit de o operație militară inteligentă care a fost prelungită. O prelungire îndelungată a campaniei aduce mari prejudicii statului și spulberă prestigiul personal al generalului.

Cel care stăpânește adevăratele principii ale artei militare nu va face două înrolări succesive. Va duce totul la bun sfârșit din prima campanie; nu va consuma trei ani la rând alimente în mod inutil Găsește mijloace să-și întrețină armata pe spinarea inamicului și scutește statul de cheltuielile imense pe care e obligat să le facă atunci când trebuie să transporte foarte departe toate proviziile.

Acela știe că nimic nu e mai epuizant pentru regat decât astfel de cheltuieli; deoarece, indiferent că armata se află la frontiere sau în țări îndepărtate, poporul tot suferă; toate lucrurile necesare vieții devin scumpe, rare și chiar cei care în timpurile obișnuite o duceau bine nu vor mai avea curând cu ce să le cumpere.

Ruina și slăbiciunea statului îi provoacă poporului o pierdere cu șapte zecimi a veniturilor.

Cât privește cheltuielile cârmuirii, prin deteriorarea carelor, epuizarea cailor, a platoșelor și căștilor, a săgeților și arbaletelor, lăncilor, scuturilor, animalelor de povară, acestea se vor ridica la șaizeci la sută din total.

De aceea, ca să prevină aceste dezastre, un general abil nu uită nimic ca să scurteze campaniile și să-și întrețină trupele pe seama inamicului, căci o măsură de grâu luată de la dușman scutește douăzeci de la tine; o sută de livre de furaje pentru cai scutește două mii patru sute de-ale tale. Nu scăpa nicio ocazie să incomodezi armata inamică; distruge-o puțin câte puțin, găsește mijloace s-o agasezi ca să cadă în vreo capcană; diminuează-i forțele cât poți de mult prin diversiuni și distrugeri parțiale, capturându-i convoaie, echipaje și altele care ți-ar putea fi de vreun folos.

Când oamenii tăi au luat de la inamic mai mult de zece care, recompensează-i cu dărnicie pe cei care au conceput și au executat această operație. Folosește aceste care laolaltă cu ale tale, după ce le-ai îndepărtat însemnele distinctive ale armatei dușmane.

Pag. 7 – 15