Alchimia prosperitatii

Om drag,

dacă se întâmplă să citești aceste rânduri, cel mai probabil este pentru că ai nevoie să le citești.

Poate că ai nevoie să le citești acum sau poate că e nevoie doar să știi că ele există și că te așteaptă, cu răbdare, până când vei simți cu toată ființa că ai deschiderea să primești mesajul lor pentru tine.

Dacă totuși vei considera că au ajuns la tine dintr-o greșeală, pur și simplu ignoră-le și vezi-ți în continuare de ale tale.

Aproape în fiecare zi aud pe cineva care spune că nu are suficienți bani, suficient timp ori suficientă energie ca să își îndeplinească o dorință sau o nevoie.

În urmă cu niște ani, eram și eu în rândul celor care suferă de sindromul ” nu am îndeajuns pentru ca să...”

Simțeam adesea că orice vreau să cumpăr este prea scump.

Simțeam adesea că am prea puțin timp ca să mă ocup de ce era cel mai important pentru sufletul meu.

Simțeam adesea că, la nivel de energie, sunt ca o lămâie stoarsă până la ultima picătură și nu mă puteam bucura de prea multe din darurile pe care viața mi le punea la dispoziție. Voiam doar să dorm ori să zac, în puținul timp ,,liber,, care îmi rămânea după ce mă tratam pe mine însămi ca pe o sclavă.

Dacă stau să mă gândesc bine, nici nu eram foarte conștientă de tot ce primeam de la viață. Trăiam, cumva, zi după zi, prinsă în centrifuga rutinei servici-casă-servici, așteptând, an de an, luna de concediu, în care alergam de la munte la mare, de la umbră la soare, căutând să recuperez pe repede-înainte porțiile de viață netrăită în restul anului.

În acest mod de a trăi, deși câștigam un salariu mult peste medie, nu simțeam nicio împlinire la nivelul ființei mele. Dimpotrivă, resimțeam o stare continuă de gol interior. Gol pe care căutam, din neștiință și din disperare, să îl umplu încercând să câștig și mai mulți bani, cu care să îmi cumpăr și mai multe lucruri inutile și vacanțe scumpe, trăite pe fugă și într-o stare de permanentă agitație și stres. Cercul vicios a continuat ani în șir.

Observând că banii și ceea ce puteam cumpăra cu ei nu reușeau să îmi aducă deloc împlinire și starea de satisfacție pe care o vedeam în ochii altor oameni (puțini, e adevărat), am ajuns, cum spune o bună prietenă a mea, să mă port ca și cum urăsc banii. De fapt, mă comportam ca și când nu îmi păsa de ei.

Ajunsesem să mă conving că banii nu îmi aduc împlinirea și nu am de ce să mă mai preocup să îi fac și să îi administrez ca pe ceva de valoare.

Am început să îi ,,arunc pe fereastră,, cumpărând haine foarte scumpe, atât de multe încât nu reușeam să port nici un sfert din ele într-un sezon. Sau îi risipeam mergând să mănânc aproape zilnic în restaurante de lux, în grabă, în timp ce în interior eu mă simțeam precum o cerșetoare înfometată.

Sau îi plasam în societăți financiare cu grad mare de risc, care promiteau că îi vor înmulți peste noapte. Ajunsesem să cred că dacă voi avea mult mai mulți bani decat aveam, dar câștigându-i fără să muncesc foare mult, voi fi mai fericită și mai împlinită.

Viața a făcut în așa fel încât să pierd, într-un an, cam toate economiile mele, prin falimentul a trei astfel de societăți care promiteau îmbogățirea ușoară și rapidă.

Câțiva ani mai târziu, tot viața mi-a arătat și faptul că se pot câștiga bani ușor, printr-o simplă investiție inspirată. Dar să nu anticipez, o să povestesc și asta, în detaliu, la timpul potrivit și la pagina potrivită.

Am devenit, într-un moment al viații foarte confuză și debusolată cu privire la aspectul material al vieții mele (așa cum de fapt eram confuză și devusolată și cu privire la aspectul relațional și spiritual al vieții mele).

Aveam senzația că tot ce ține de bani aparține hazardului și că n-are niciun rost să mă mai întreb sau să mă mai mir cum funcționează lucrurile în legătură cu banii. M-am resemnat, cumva.

Am început să îi tratez ca pe un simplu efect al faptului că mergeam la un job unde oricum simțeam că îmi pierd timpul, energia și bucuria. La cât timp, energie și bucurie simțeam că pierd în munca plictisitoare pe care o făceam, mi se părea oricum, mereu, că primesc insuficienți bani. Deși aritmetic vorbind, erau foarte mulți comparat cu salariul mediu de la noi din țară, la acel moment.

Într-o bună zi, după multe experiențe, cu ajutor divin, fiind ghidată de oameni mai înțelepți decât mine sau călăuzită din plan invizibil de protectorii sufletului și ai destinului meu, am început să observ existența legăturii dintre bani-timp-energie-legi divine, legătură despre care citisem în treacăt în câteva cărți și auzisem pe la câteva pesoane care îndrazneau să privească ăîntâmplările vieții într-un mod mai...ne-cartezian.

Mai mult, am început să observ că există o legătură între anumite moduri de a mă comporta și de a gândi și...sumele care îmi veneau și îmi plecau din portofel într-o unitate de timp.

Așa cum am observat și că există o foarte strânsă legtură între modul în care mă comportam cu mine și cu ceilați pe durata unei zile și cantitatea de energie și stare de bine pe care o resimțeam în corp, în toată ființa.

Am avut nevoie de foarte mulți ani și de foarte multe experiențe, unele foarte neplăcute și dureroase, altele cu adevărat magice, ca să pot să am viziunea tot mai clară a acelei țesături plină de frumusețe și înțelepciune pe care eu o numesc Țesătura Divină. O țesătură cu fire de aur, cu fire de viață, cu fire de iubire. O Țesătură fără margini, care poate să ne învelească pe toți, să ne încălzească pe toți și să ne lase să vedem prin ochiurile ei toată lumina de care avem nevoie.

Dacă alegem asta.

Dar pentru că se spune în popor că ....”vorba lungă este sărăcia omului,, , o să mă opresc aici cu aceste cuvinte multe și mărunte de introducere.

Îmi depăn în continuare povestea, așa cum voi simți chemarea. Nădăjuiesc, omule drag, că prin cuvintele mele vor ajuge la tine vvmsemințe care să dea, la soroc, rod bun și hrănitor în viața ta și a altora.

Îi Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că Îl simt alături, dându-mi toate resurele de care am nevoie ca să scriu în timpul și în modul cel mai potrivit, această poveste.

Este povestea drumului meu de la: ”nu am niciodată suficient ca să...” la: ,,sunt parte din Țesătura Divină și mă simt în fiecare moment al vieții mele suficient de pregătită, inspirată, recunoscătoare și binecuvântată să împletesc, să despletesc și să potrivesc firele acestei țesături, ca un mic artizan care contribuie la Modelul de Ordine și Frumusețe al Marelui Artizan”.

Omule drag, fie ca firele poveștii mele să se împletească în cel mai frumos și rodnic mod cu firele poveștii tale și cu Firele din Țesătura Poveștii pe care Dumnezeu o țese de la Facere încoace, pentru fiecare din noi, prin fiecare din noi.

• Clara Toma, autor