Lotusul în mâl înflorește

Suferința poate fi transformată. De îndată ce deschidem gura pentru a rosti „suferință", știm că și opusul este deja acolo. Conform Genezei, Dumnezeu a spus: „Să fie lumină." Îmi place să-mi imaginez că lumina a răspuns: „Doamne, trebuie să aștept ca fratele meu geamăn, întunericul, să stea lângă mine. Nu pot exista fără întuneric." Dumnezeu a întrebat: „De ce trebuie să aștepți? Întunericul există deja." Lumina a răspuns: „În acest caz, exist și eu." Dacă ne concentrăm exclusiv pe urmărirea fericirii, ignorăm tristețea sau îi rezistăm. Ne gândim la ea ca la un obstacol în calea fericirii. Dacă știm să ne folosim suferința, o putem transforma și avem mult mai puțin de pierdut. Să știi să suferi corect este esențial pentru atingerea adevăratei împliniri. Când suferim, credem că nu mai există nimic în afară de propriile sentimente și că fericirea nu poate fi găsită decât în alt timp sau loc. Oamenii se întreabă adesea: „De ce trebuie să sufăr?" Dacă credem că ar trebui să avem o viață fără pic de suferință, ne amăgim la fel de mult ca atunci când spunem că poate exista o parte stângă fără una dreaptă. Același lucru este valabil și când credem că fericirea este de negăsit. Dacă stânga spune „Dreapta, trebuie să pleci. Nu te vreau" este un nonsens, pentru că ar trebui ca stânga să dispară. Unde nu există suferință, nu poate exista nici fericire și viceversa. Dacă învățăm să vedem și să aducem de partea noastră, cu răbdare, atât fericirea, cât și suferința, vom ști să ne bucurăm de viață mai mult.

CAPITOLUL 1 Arta transformării suferinței ... 11 CAPITOLUL 2
Recunoașterea și acceptarea suferinței ... 31 CAPITOLUL 3
Privirea în profunzime ... 47
CAPITOLUL 4
Diminuarea suferinței ... 69
CAPITOLUL 5
Cinci practici pentru cultivarea fericirii ... 85 CAPITOLUL 6
Fericirea nu este individuală ... 117

Practici care aduc fericirea ... 135

Poate deveni suferință și suferința se poate metamorfoza din nou în fericire. Dacă privești cu atenție o floare, vezi că este alcătuită numai din elemente care par să nu aibă legătură cu ea. În acea plantă există un nor. Desigur, știm că un nor nu este o floare, însă fără el, floarea nu poate exista. Dacă nu există nori, nu avem nici ploaie, și nici viața nu poate crește. Nu trebuie să fii un visător ca să vezi un nor plutind într-o floare. Este chiar acolo, la fel ca lumina soarelui. La o privire și mai atentă, vom vedea o mulțime de alte lucruri, precum pământul și mineralele. Fără ele, o floare nu poate exista. Așadar, este un lucru cert că planta găzduiește doar elemente din exterior. Nu poate exista de una singură. Ea se află în strânsă legătură cu tot ce o înconjoară. Nu poți înlătura din floare lumina soarelui, pământul sau norul. În fiecare dintre centrele noastre de practică Plum Village din întreaga lume, avem un iaz cu lotuși. Toată lumea știe că trebuie să existe mâl pentru ca aceștia să crească. Mâlul nu miroase prea bine, însă florile sunt cu totul altceva. Dacă nu ai mâl, lotusul nu va ieși la iveală. Nu poți crește flori din marmură. Lotusul în mâl înflorește. Este posibil, desigur, să te împotmolești în „mâlul" vieții. La fel de ușor poți observa mizeria care te înconjoară. Cel mai greu lucru de practicat este să nu-ți dai voie să fii copleșit de disperare. Când ești copleșit, oriunde te-ai uita, te simți încolțit de suferință. Te simți de parcă cel mai rău lucru ți se întâmplă ție. Dar trebuie să ne amintim că suferința este un fel de mâl de care avem nevoie pentru a obține bucurie. Fără suferință, nu există fericire. Nu ar trebui să privim cu ochi răi mâlul.

Primele patru exerciții

Primul exercițiu reprezintă starea de concentrare asupra respirației noastre. „Inspir, știu că inspir. Expir, știu că expir." Dacă devenim conștienți de respirația noastră, ne oprim toate gândurile și ne concentrăm doar pe acest proces. Cel de-al doilea exercițiu este: „Inspir, îmi urmăresc inspirația până la capăt. Expir, îmi urmăresc expirația până la capăt." Acest exercițiu concentrează și menține atentă mintea. Ne urmărim inspirația și expirația de la început până la sfârșit, fără întrerupere. Al treilea exercițiu este „Inspir, sunt conștient de corpul meu. Expir, sunt conștient de corpul meu." Cu acest exercițiu ne amintim că avem un corp și ne aducem conștiința în corp, reunindu-l cu mintea. Pe măsură ce inspiri și expiri, devii conștient de corpul tău, observi tensiunea și durerea. Ai permis acumularea de tensiune și încordare în corpul tău, iar acesta poate fi punctul de pornire pentru nenumărate boli. Acesta este motivul pentru care ești hotărât să te eliberezi de tensiuni; și este aplicat în continuare în al patrulea exercițiu de respirație: „Inspir, eliberez tensiunea din corpul meu. Expir, eliberez tensiunea din corpul meu." Sau: „Inspir, îmi calmez corpul. Expir, îmi liniștesc corpul." Este posibil să avem nevoie de o perspectivă care să ne ajute să ne eliberăm tensiunea și să ne calmăm corpul.

A doua serie de patru exerciții

Cu al cincilea exercițiu treci de pe tărâmul trupului pe tărâmul sentimentului și generezi bucurie. „Inspir, sunt conștient de sentimentul de bucurie." Un practicant al stării de mindfulness este capabil să genereze bucurie și fericire. Nu este chiar atât de greu. Există o mică diferență între bucurie și fericire.