Somnul, visele și moartea

O carte captivantă, cu observații inspirate ale cunoscutului filosof Charles Taylor despre noțiunea de identitate personală. Acesta deschide schimbul extraordinar de idei dintre Dalai Lama și Jerome Engel – expert în neuroștiințe, Joyce McDougall – psihanalist, Jayne Gackenbach – psiholog și Joan Halifax – specialist în ecologie culturală pe subiecte variind de la neurologia somnului la yoga viselor.
Cititorul descoperă convergențe remarcabile între tradiția științifică occidentală și științele budiste contemplative. Fie că discută despre visele lucide, experiențele în pragul morții sau structura conștiinței, participanții la acest dialog nu încetează să ne surprindă și să ne încânte.

Mulțumirile editurii ... 9
Mulțumirile redactorului ... 11
Cuvânt-înainte de Dalai Lama ... 13
Preludiul unei călătorii ... 15
Cartografierea zonelor de umbră ale eului ... 18
Dialogul intercultural și conferințele Minte și Viață ... 21

1. Ce este într-un sine? ... 25
Istoria conceptului de „sine" ... 25
Explorarea sinelui și modernitatea ... 29
Știința și sinele ... 31
Sinele și umanismul ... 34
Nonsinele în Occident ... 36

2. Somnul creierului ... 38
Somnul în neuroșțiință ... 38
Bazele EEG ... 40
Tipare în timpul somnului ... 43
Caracterizarea somnului REM ... 46
Visarea și somnul REM ... 49
Somnul din perspectivă evoluționistă ... 50
De ce dormim? ... 53
Visele în tradiția tibetană ... 56
Dezintegrarea în somn și moarte ... 62
Există corelative pentru mintea subtilă? ... 65
Somnul, orgasmul și moartea ... 69
Conștientizarea și discontinuitățile ... 71

3. Visele și inconștientul ... 74
Psihanaliza în cultura occidentală ... 74
Freud și compania ... 75
O topografie a minții ... 77
Visarea și inconștientul ... 78
Narcisismul ... 83
Visele, calea regală către inconștient ... 84
Povestea lui Marie-Josee ... 90
Dincolo de Freud ... 102
Există un inconștient și în învățăturile budiste? .... 105
Despre moștenirea complexă a tendințelor mentale ... 109
Conștiința fundației și inconștientul ... 114
Amprente și „eul simplu" ... 117
Mai multe despre identitățile simple ... 119
Mintea brută și mintea subtilă ... 122
Numirea convențională ... 125
Psihanaliză sau știință? ... 129

4. Visarea lucidă ... 132
Dovezile lucidității ... 133
Cât de comună este luciditatea? ... 135
Trăsăturile visătorilor lucizi ... 136
Inducerea visării lucide ... 138
Luciditate și observare ... 140

5. Nivelurile conștiinței și yoga viselor ... 145
Noțiunea de sine ... 145
S|inele și acțiunea ... 147
Motivația pentru acțiune este mentală ... 150
Nivelurile conștiinței ... 154
Tipuri de legături cauzale ... 155
Conștiința fundației ... 156
Continuitatea nivelurilor ... 159
Factorii mentali și somnul ... 160
Lumina clară, șinele subtil ... 161
Ciclul întrupărilor ... 163
Yoga visării ... 165

6. Moartea și creștinismul ... 169
Creștinismul și iubirea față de Dumnezeu ... 169
Moartea în tradiția creștină ... 171
Perspective asupra morții în Occident ... 173
Atitudini seculare față de moarte ... 174

7. Ce este moartea corpului? ... 177
Definiția morții oferită de medicina occidentală ... 178
O definiție budistă a morții ... 181
Interludiu: o conversație despre transplanturi de organe ... 183
Moartea cerebrală ... 186
Corelativele cerebrale ale conștiinței ... 189
Modificările stării conștiente ... 191
Crizele epileptice ... 198
Epilepsia și medicina tibetană ... 203
Semnele morții în tradiția tibetană ... 206
Etapele morții ... 208
Nivelurile brut și subtil ale minții ... 210
Actul sexual brut și subtil ... 218
Transferul conștiinței ... 221
Ocaziile experimentale pentru mintea subtilă ... 223

8. Experiențe în pragul morții ... 226
Moartea ca rit al trecerii ... 226
Explorarea granițelor morții ... 228
Arheologia ritualurilor morții ... 229
Descoperirea vieții de apoi în Occident ... 231
Mărturii și tiparele acestora ... 233
Natura detaliată a experiențelor în pragul morții ... 240
Sentimente și senzații ... 243
Experiențele de bază ... 246
Compania și starea de bine ... 250
Câteva perspective materialiste ... 252
Posedare și epilepsie ... 256
Experiențele în pragul morții și învățăturile budiste ... 259
Experiențele în pragul morții și lumina clară ... 263

Concluzii: Reflecții asupra unei călătorii ... 271
Relaxarea ... 271
Ce am învățat ... 272
Întoarcerea ... 275

Anexă: Despre Institutul pentru Minte și Viață ... 277

Mulțumiri ... 282
Note ... 285
Glosar ... 287
Colaboratori ... 315

Cu un sistem cerebral atât de complex, pot apărea multe probleme. Există trei tipuri principale de dereglări ale somnului: insomnia, în care oamenii au tendința să doarmă prea puțin și nu intră cu ușurință în starea non-REM; hipersomnia, în care oamenii dorm prea mult, cum se întâmplă în cazul narcolepsiei; și parasomnia, care nu presupune nici prea mult, nici prea puțin somn, ci somn cu tipare dereglate. Un exemplu este mersul în somn sau somnambulismul. Câteva dintre aceste dereglări ale somnului complexe și variate sunt fiziologice, în timp ce altele sunt psihologice. Când o persoană este stresată sau deprimată, somnul este afectat. Similar, dacă cineva are probleme cu somnul, devine ușor deranjat pe plan mental.

Visele în tradiția tibetană

Terminasem. Ne-am oprit cu toții câteva momente pentru a lua notițe și pentru a gusta din ceai. Apoi am început secțiunea de discuții a sesiunii noastre. Pentru mine, acesta era un moment foarte dificil, pentru că știința necesită o voce impersonală care este intrinsecă metodei științifice. în această lumină, relatările la prima persoană și observațiile personale nu au „obiectivitate" științifică în sensul clasic. Acesta este motivul pentru care câțiva cercetători occidentali se simt stânjeniți când abordează noțiunea de conștiință, care este ireductibil și eminamente la persoana întâi. O aspirație a acestei întâlniri Minte și Viață a fost să explorăm nedogmatic cum astfel de reacții occidentale pot fi depășite în cele din urmă cu idei sau metode noi ce respectă atât observațiile științifice, cât și pe cele experimentale.
Timp de zece secole, tibetanii au fost implicați în fenomenologia visării. Una dintre cele mai importante tradiții ale lor a început cu yoghinul indian din secolul al XI-lea Naropa și a fost transmisă mai apoi în Tibet sub numele de Cele șase yoga ale lui Naropa. Una dintre aceste forme de yoga vizează visele și visarea și, mai târziu, practicanții si teoreticienii au îmbunătățit această bază de cunoștințe astfel încât a devenit o artă rafinată.
— Oferind Sfinției Sale această scurtă prezentare privind psihologia somnului, sunt curios cu privire la semnificația somnului și a viselor în tradițiile tibetane. Există o idee a diverselor niveluri ale conștiinței ca fiind sursa diverselor tipuri de visare? Există un răspuns la întrebarea de ce visăm?
Sfinția Sa a răspuns:
— Se spune că există o relație între visare, pe de o parte, și nivelurile brut și subtil ale corpului, pe de altă parte. Dar se spune și că există ceva numit „starea specială de visare", în această stare „corpul special oniric" este creat din minte și din energia vitală (cunoscut în sanscrită ca prana) în interiorul corpului. Acest corp special oniric se poate disocia complet de corpul fizic brut, putând călători în alte locuri.
O cale de a dezvolta acest corp special oniric este, în primul rând, recunoașterea visului ca vis atunci când apare. Apoi, îți dai seama că visul este maleabil și faci eforturi să capeți control asupra lui. încet-încet, devii foarte iscusit, sporindu-ți capacitatea de a controla conținutul visului, astfel încât să convină dorințelor tale. în cele din urmă, este posibil să disociezi corpul oniric de corpul fizic brut. Prin contrast, în starea normală de visare, visarea apare în interiorul corpului. Dar, ca urmare a unui antrenament specific, corpul oniric poate merge în altă parte. Această primă tehnică este realizată în întregime prin puterea dorinței sau prin aspirație.
Mai există o tehnică ce obține aceleași rezultate prin yoga prana. Acestea sunt practici meditative care utilizează energiile subtile, vitale, din corp. Și pentru aceste tehnici, este necesar să recunoaștem starea de visare atunci când apare.

Sfinția Sa a adăugat o cugetare:
— Probabil că acest lucru poate fi văzut ca o dovadă a faptului că acești oameni au un grad mai mare de mindfulness. În timpul stării de somn, există în mod clar o formă a conștiinței în care ne putem implica în anumite tipuri de practică spirituală. De exemplu, ne putem implica în yoga divinității, o practică Vajrayăna sau putem cultiva compasiunea ori percepția. Dar, în timpul visului, dacă resimțim compasiune, ia naștere o compasiune adevărată. La nivel experiențial, lacrimile pot curge din ochi din compasiune; pare să fie cu adevărat compasiune veritabilă. Însă există o îndoială dacă această compasiune este diferită în mod semnificativ de compasiunea din timpul stării de veghe. Dacă v-ați uita la EEG-urile privind experiența compasiunii din starea de vis și din starea de veghe, ar fi vreo diferență în tiparele redate?
— Nu cred că acest experiment a fost făcut, Sfinția Voastră, m-am hazardat eu să răspund. Rețineți că aceste măsurători EEG sunt foarte generale. Dacă privești EEG-ul unei persoane, nu poți să-ți dai seama dacă acea persoană este plină de compasiune sau nu are deloc. Poate că, dacă acest experiment s-ar face, nu am vedea o diferență mare între somnul REM și starea de veghe în tiparele de activitate corespunzătoare tonului emoțional.

Trăsăturile visătorilor lucizi

— Eram interesați de ce se întâmplă într-un vis obișnuit față de ce se întâmplă într-un vis lucid, a continuat Jayne. Sunt identice în afară de faptul că știi că visezi sau sunt diferite? Depinde de persoana pe care o întrebi. Dacă întrebi visătorul dacă un vis lucid este identic cu un vis nelucid, acesta pretinde că visele lucide sunt foarte diferite: mai incitante și mai vii. Prin contrast, dacă ceri unor evaluatori să citească transcrieri ale viselor lucide și ale viselor nelucide, aceștia simt că nu există aproape nicio diferență între cele două. În analizele statistice, am constatat că există mai multă mișcare corporală în visele lucide și mai mult sunet. Împreună, aceste două constatări ne-au condus la examinarea ideii de echilibru. Echilibrul corpului pare să fie foarte important pentru visarea lucidă, nu doar în starea de visare, ci și în starea de veghe. Echilibrul fizic este important, ca pentru zborul din vis, dar și echilibrul emoțional: vreau să fac ceva în vis, dar trebuie să-mi amintesc că visez, așa că jonglez cu două gânduri. Am speculat că ar putea fi corelat cu sistemul vestibular al echilibrului corpului care este legat de generarea mișcărilor ochilor în timpul somnului. În mod interesant, am constatat că sunt mai puține personaje în visele lucide decât în cele nelucide. Toate acestea ne fac să ne întrebăm dacă există predispoziții psihologice, cognitive către visarea lucidă. Se pare că sunt, în special în zona competențelor spațiale cum ar fi echilibrul corpului.
Sfinția Sa a amintit faptul că meditatorii, care au un grad de mindfulness mai mare decât media, sunt mai susceptibili la experiențele de visare lucidă:
— Poate că meditatorii au competențe speciale pentru că reflectă mult asupra energiilor lor corporale și asupra stărilor lor corporale și mentale. Poate că acest lucru îi pune mai mult în acord cu stările lor corporale. Vă așteptați și ca abilitățile oamenilor de a învăța să viseze lucid să fie corelate cu nivelul lor de inteligență?
— Există o serie de dovezi în sprijinul acestei ipoteze, dar, în general, este mai puțin important decât simțul orientării corpului în spațiu. Unii oameni se pierd în pădure sau pe străzile unui oraș necunoscut. Alții își dau seama foarte repede unde se află, nu datorită a ceea ce văd, ci datorită simțului de orientare al corpului.