Arta războiului

Sun Tzu spune: Războiul are o importanță vitală pentru stat. Este situația în care se hotărăște viața și moartea, calea spre păstrarea sau nimicirea imperiului; prin urmare, este necesar să-l studiezi în profunzime. A nu te gândi în mod serios la el înseamnă a da dovadă de o indiferență vinovată față de păstrarea sau pierderea a ceea ce ai mai drag și asta n-ar trebui să existe la noi.
Războiul depinde de cinci factori fundamentali, care trebuie luați în calcul când facem planurile pentru câștigarea bătăliei.
Cinci lucruri importante, care trebuie să constituie subiectul meditațiilor noastre permanente și al tuturor preocupărilor noastre, așa cum fac acei mari artiști: atunci când realizează o capodoperă, au permanent în minte scopul pe care și-l propun, folosindu-se de tot ce văd, tot ce aud, fără să neglijeze nimic ca să dobândească cunoștințe noi și toate ajutoarele care îi pot conduce la împlinirea fericită a scopului lor.

II. Angajarea trupelor 17
III. Mișcarea trupelor 21
IV. Dispunerea armatei 27
V. Potențialul 31
VI. Puncte slabe și puncte tari 35
VII. Înfruntarea directă si indirectă 41
VIII. Cele nouă schimbări 47
IX. Marșurile 55
X. Topologia 65
XI. Cele nouă feluri de teren 71
XII. Atacul cu foc 83
XIII. Folosirea spionilor 87

ANEXÃ
Sun Tzu și Mao Zedong 91

Când armele și oamenii se vor moleși, când forțele se vor epuiza și visteria se va goli, inamicii vor apărea brusc să profite de starea ta. În această situație, nici cei mai înțelepți sfetnici nu vor putea să prevină consecințele ce vor urma.
Este adevărat că au existat campanii care au păcătuit prin grabă, dar încă n-am auzit de o operație militară inteligentă care a fost prelungită. O prelungire îndelungată a campaniei aduce mari prejudicii statului și spulberă prestigiul personal al generalului.
Cel care stăpânește adevăratele principii ale artei militare nu va face două înrolări succesive. Va duce totul la bun sfârșit din prima campanie; nu va consuma trei ani la rând alimente în mod inutil. Găsește mijloace să-și întrețină armata pe spinarea inamicului și scutește statul de cheltuielile imense pe care e obligat să le facă atunci când trebuie să transporte foarte departe toate proviziile.
Acela știe că nimic nu e mai epuizant pentru regat decât astfel de cheltuieli; deoarece, indiferent că armata se află la frontiere sau în țări îndepărtate, poporul tot suferă; toate lucrurile necesare vieții devin scumpe, rare și chiar cei care în timpurile obișnuite o duceau bine nu vor mai avea curând cu ce să le cumpere.
Ruina și slăbiciunea statului îi provoacă poporului o pierdere cu șapte zecimi a veniturilor.
Cât privește cheltuielile cârmuirii, prin deteriorarea carelor, epuizarea cailor, a platoșelor și căștilor, a săgeților și arbaletelor, lăncilor, scuturilor, animalelor de povară, acestea se vor ridica la șaizeci la sută din total.
De aceea, ca să prevină aceste dezastre, un general abil nu uită nimic ca să scurteze campaniile și să-și întrețină trupele pe seama inamicului, căci o măsură de grâu luată de la dușman scutește douăzeci de la tine; o sută de livre de furaje pentru cai scutește două mii patru sute de-ale tale. Nu scăpa nicio ocazie să incomodezi armata inamică; distruge-o puțin câte puțin, găsește mijloace s-o agasezi ca să cadă în vreo capcană; diminuează-i forțele cât poți de mult prin diversiuni și distrugeri parțiale, capturându-i convoaie, echipaje și altele care ți-ar putea fi de vreun folos.
Când oamenii tăi au luat de la inamic mai mult de zece care, recompensează-i cu dărnicie pe cei care au conceput și au executat această operație.