Relații în care cei doi au acceptat că așa sunt
relațiile, cu reproșuri, certuri și împăcări: „Suntem ca toți ceilalți, ne
certăm, dar ne și împăcăm repede, eu nu țin supărare, îmi trece ușor." Sau
relații cu dureri mai evidente, cum ar fi lipsa de loialitate sau
infidelitatea: „Știu că are pe cineva de mulți ani, și abia acum a recunoscut. Îmi
spune că nu este nimic între ei, dar n-a încheiat relația cu ea, și asta mă
omoară, sunt disperată, nu știu ce am de făcut." Sau: „Îmi spune că ne
iubește pe amândouă și că nu se poate hotărî, și mie îmi e greu să fiu drăguță
știind că vine de la ea. Mi-am pierdut încrederea în mine, mă compar cu ea și
simt că nu mai am putere să lupt pentru relație..." Și din nou, pentru
echilibru, versiunea masculină, pentru că niciodată nu putem vorbi doar de o
parte sau de alta: „Părinții ei sunt totul pentru ea, ce spun ei este sfânt, mă
simt respins și trădat și parcă eu nu contez deloc pentru ea. Niciodată nu mi-a
luat apărarea când m-a jignit tatăl ei de față cu ea. Îmi tot spune să fiu
înțelegător și respectuos pentru că sunt părinții ei."
La fel cei care au trecut deja printr-un divorț sau chiar două și, cu durere,
întâmpină din nou probleme cu noul partener, deși visau la o relație fără griji
și greutăți acum, că au întâlnit bărbatul sau femeia potrivit(ă}. „N-aș fi
crezut că n-o să meargă lucrurile după tot ce-am făcut de data asta ca să fie
bine. Sunt teribil de furios și deprimat. Acum mă port altfel cu soția mea și
tot avem probleme, oare am ales din nou prost?" Sau: „Am eșuat în prima
căsnicie, nici gând să mă căsătoresc din nou, nu cred în hârtii, dacă mă
iubește n-are nevoie de o dovadă de la primărie sau de la preot."
Ce nu au înțeles, unde e confuzia teribilă în cazul celor ce-au schimbat
macazul în căutarea unei variante mai bune? Simplu: schimbarea partenerului nu
te schimbă brusc și pe tine. Îți poate dezvălui răni vechi, nevindecate, mai
târziu, într-o altă formă. Sau poate, în cazurile fericite, alături de noul
partener îți va fi mai ușor să lucrezi tu cu tine, amândoi având o altă
maturitate emoțională. Însă de tine n-ai unde să fugi. Poți să te îndepărtezi
de tine prin muncă, copii, relații de scurtă durată, depresie, abandon, dar
durerea rămâne acolo până alegi să te alegi pe tine. Până alegi să ai grijă de
tine.
Sunt mulți, mult prea mulți oameni îndurerați și suferinzi. Oameni care numesc
iubire ceea ce este suferință, resemnare, sacrificiu, fantezie sau iluzie. Ori
chiar pierderea demnității și identității. „Te iubesc, dar nu pot fi cu
tine." Ai nevoie de o astfel de iubire? Te iubește, dar nu știe sigur dacă
vrea să fie cu tine?! Sau îți spune că te iubește, dar îi este greu să accepte
că te rănește? Îi este greu să-și ceară iertare? Orgoliul și lipsa empatiei au
distrus infinit mai multe iubiri decât lipsa de potrivire sau stilurile de
viață diferite. Situația în care celălalt se aude doar pe el - el și durerile
lui, el și nevoile lui, el și nesiguranțele ori temerile lui.
Cât de matur sau imatur privesc femeile și bărbații iubirea se vede cu ușurință
în alegerile simple pe care le fac: ce filme, muzică sau cărți preferă. La ce
visează și după ce tânjesc. Aspiră la o iubire care să fie găsită, pur și
simplu? Doar văzută și aleasă? La o iubire adevărată, imposibilă și
inaccesibilă? |
Adevăr Divin
