Pitagora, ale cărui scrieri au influențat gândirea lui
Platon și Aristotel, a contribuit major atât la dezvoltarea matematicii, cât și
a filozofiei raționale occidentale. Blaise Pascal, matematician francez,
fizician și filozof al religiei, care a trăit la douăzeci și două de secole
după Pitagora, este considerat una dintre mințile științifice originale. El
este responsabil pentru invenția seringii, a presei hidraulice și a primului
calculator digital. Legea lui Pascal este predată și astăzi la orele de știință
din toată lumea.
Luând în considerare înclinațiile
științifice, cu domi-nantă în emisfera stângă a creierului, ale acestor doi
oameni de știință, recitiți cele două citate ale lor. Pascal: „Toate
nenorocirile omului vin din inabilitatea de a sta tăcut, singur într-o
încăpere.” Pitagora: „Învață să taci. Lasă-ți mintea liniștită să asculte
și să absoarbă.” Amândouă vorbesc despre importanța tăcerii și despre
valoarea meditației în viață, chiar dacă ești contabil sau avatar. Ele ne
transmit un mesaj valoros despre un mod de a fi în viață, care în general nu
este încurajat în cultura noastră: acela că există o valoare enormă în a vă
face timp în viață în care să fiți singuri, să stați în tăcere. Dacă vreți să
scăpați de suferințele voastre, învățați să stați tăcuți într-o încăpere,
singuri, și să meditați.
S-a estimat că o persoană obișnuită are
în fiecare zi șaizeci de mii de gânduri diferite. Problema este că avem astăzi
aceleași șaizeci de mii de gânduri pe care le-am avut ieri, și mâine le vom
repeta din nou. Mințile noastre sunt pline de aceeași sporovăială, zi de zi. Să
învățați să tăceți și să meditați implică găsirea unei căi de a intra în
spațiile dintre gândurile voastre; sau în abis, după cum îi spun eu. În acest
spațiu gol și tăcut dintre gândurile voastre, puteți găsi o senzație de pace
totală, într-o sferă care este necunoscută în mod obișnuit. Aici, orice iluzie
privitoare la separarea voastră e sfărâmată. Cu toate acestea, dacă aveți
șaizeci de mii de gânduri diferite într-o zi, efectiv nu mai există timp
disponibil pentru a intra în spațiul dintre gândurile voastre, deoarece acel
spațiu nu există.
Cei mai mulți dintre noi au o minte care
funcționează la turație maximă și ziua, și noaptea. Gândurile noastre sunt o
amestecătură de dialog continuu despre orare, griji financiare, fantezii
sexuale, liste de cumpărături, probleme cu draperiile, preocupări legate de
copii, planuri de vacanță și așa mai departe, ca un carusel care nu se oprește
nicio-dată. Aceste șaizeci de mii de gânduri sunt de obicei despre activități
zilnice obișnuite și creează un tipar mental care nu lasă spațiu pentru tăcere.
Acest tipar ne reîntărește convingerea
culturală conform căreia toate pauzele în conversație (tăcerea) trebuie umplute
repede. Pentru mulți, tăcerea reprezintă o rușine și un defect social. Învățăm,
așadar, să intervenim numaidecât pentru a umple aceste spații, indiferent dacă
materialul nostru de umplutură are sau nu substanță. Perioadele de tăcere din
mașină sau de la cină sunt percepute ca momente jenante, iar cei care stăpânesc
arta conversației știu cum să umple acele spații cu zgomot.
La fel stau lucrurile și cu noi; nu avem
niciun fel de pregătire în domeniul tăcerii și o privim ca fiind stângace și
derutantă. Continuăm, așadar, dialogul interior, la fel ca pe cel exterior.
Totuși, în acel loc liniștit, în care mentorul antic Pitagora ne spune să ne
lăsăm mintea tăcută să asculte și să absoarbă, acolo va dispărea confuzia și ne
vom primi călăuzirea luminată. |
Adevăr Divin
