Șansa: Dicționar explicativ pentru vieți în colaps

Mă voi oferi cu aceeași generozitate și data viitoare. Doar că voi pleca la primul semn că darurile mele sunt în pericol de a fi călcate în picioare.
Un mesager trimis de destin mi-a spus că atunci când nu ne învățăm lecția, ea se repetă până când înțelegem și armonia este restabilită.
Pentru prima dată am realizat că nu este nimeni demon și nu e nimeni sfânt. Problematica emoțională este una complexă.
Ei, bărbații, trec lejer, de la o femeie la alta - fără zbucium interior, fără procese de conștiință pentru minciunile înșiruite.
Care este lecția de viață a unei femei care stă la ”mila” unui bărbat ocupat cu multe? De ce ajunge o femeie în această situație? Una dintre cauzele probabile este neîncrederea în propria feminitate și nevoia inconștientă de a se pune ”în concurență” cu altele, pentru a se valida. Atunci când bărbatul le alege pe ele, în detrimentul celorlalte, ele se simt ”mai” femei decât adversarele. Atât amanta cât și ”înșelata” au o problemă ascunsă cu celelalte urmașe ale Evei.
Posibil, din cauza unei relații materne dizarmonice sau din alte cauze. Nu sunt conștiente de acest conflict distructiv, atrăgând în viață situații, bărbați care să le pună în concurență cu altele, dându-le astfel ocazia să câștige un așa-zis concurs pentru propria feminitate, întotdeauna va exista o femeie mai frumoasă, mai deșteaptă, mai bogată decât mine, dar și una mai puțin fortunată!
Mi-e foarte limpede și faptul că alegerile unui bărbat infidel țin de problematica lui emoțională și nu de cât de ”femeie” sunt eu. Am înțeles de unde mi se trage și am iertat-o pe mama. Credeam că ierți atunci când îi dai comandă creierului să ierte.
Am descoperit că doar iertarea care vine din inimă face să nu te mai doară amintirile.
Îi mulțumesc mamei pentru că prin ea am avut șansa de a învăța frumoasa lecție a iertării.

Ea era specială, nu semăna cu niciuna dintre surori, de parcă nu ar fi făcut parte din aceeași familie. La drept vorbind, surorile ei mi se păreau îngrozitoare. Obraznice, fără prea multă școală, dezechilibrate psihic. Oare prin ce minune ieșise ea ”atât de”... altfel?!
Privind lucrurile din perspectiva actuală am înțeles că familia ei era mult mai aproape de Dumnezeu și mult mai bine închegată decât a noastră. Tata era un tiran perfecționist. Nici eu și nici mama nu îndrăzneam să-l înfruntăm. Mi-a știrbit masculinitatea cu despotismul și pretențiile lui. în schimb, în familia ei se acceptau unul pe altul, nu se criticau și se iubeau necondiționat. La ei, totul părea un haos, dar un haos armonios în care fiecare se simțea în largul lui. Ei cu ei erau bine. Formau o echipă și făceau front comun în fața intrușilor ca mine.
Te acceptau greu, dar dacă deveneai de-al lor, te iubeau necondiționat. Nu era cazul meu. Mă credeam superior și credeam că le fac un mare serviciu acceptând-o pe ea, fără studii superioare, fără zestre. Singura ei zestre era frumusețea. Și o personalitate fascinantă. Ne-am mutat în apartamentul meu, mobilat de ai mei integral. Ai mei ne cumpărau mâncare, ne plăteau facturile și ne tratau ca pe niște copii, lucru care o scotea din minți.
Eu primeam totul cu nonșalanță, ca și cum să fiu întreținut la 35 de ani ar fi fost cel mai natural lucru de pe pământ.
Nu-mi împărtășea distracțiile, prieteniile, cercurile sociale. Nu-i plăcea bârfa, nu suporta, răutățile, avea o noblețe a cărei origine să fiu al naibii dacă o bănuiam. Când mergeam cu ea în club, nu rezista mai mult de un sfert de oră. I se înroșeau ochii, începea să caște și îmi cerea să plecăm acasă. Nu îi plăcea fumul, nu suporta distracțiile frivole. Pentru mine ea era un trofeu. Toți bărbații mă priveau cu admirație și invidie. Normal că acela era momentul meu de glorie masculină și vroiam să-l prelungesc cât mai mult posibil. N-aveam cu cine. Nu părea conștientă de impactul pe care frumusețea ei îl exercita asupra celor din jur. Sau era de-o modestie rară. O certam când lega prietenii cu femeia de serviciu sau cu portarul.Nu înțelegea și se supăra pe mine.
Totul s-a terminat brusc, stupid și exclusiv din vina mea. Venise târziu de la muncă. Se angajase la un englez care obișnuia să o țină peste program. Eram teribil de gelos dar nu eram în stare să recunosc. Mi-am desfăcut o sticlă de vin și am băut-o jumătate până când ea a ajuns acasă.