Cum să mergi

pag. 14-15

SOSIREA

Una dintre cele mai profunde învățături este și cea mai scurtă: ”Am ajuns”. Atunci când ne întoarcem la respirație, ne întoarcem la momentul prezent, acolo unde suntem cu adevărat acasă. Nu e nevoie să ne zbatem să ajungem altundeva. Știm că destinația noastră finală este cimitirul. De ce ne grăbim oare să ajungem acolo? De ce să nu pășim în direcția vieții, care este în momentul prezent? Dacă practicăm meditația mersului chiar și pentru câteva zile doar, vom trece printr-o transformare profundă și vom învăța cum să ne bucurăm de pace în fiecare moment al vieții noastre. Zâmbim, și nenumărate ființe din tot cosmosul ne zâmbesc la rândul lor - pacea noastră e foarte adâncă. Tot ce gândim, simțim și facem are efect asupra străbunilor noștri și asupra generațiilor viitoare și reverberează prin tot cosmosul.

PRACTICA BUCURIEI

Poate vă gândiți că bucuria e ceva ce se întâmplă spontan. Puțini oameni își dau seama de faptul că ea trebuie să fie cultivată și exersată pentru a putea crește. Atenția susținută îftseamnă să fim în legătură profundă cu fiecare moment și vieții de zi cu zi. Să fii într-o stare de conștientă deplină înseamnă să fii cu adevărat prezent cu trupul și cu mintea, să cultivi armonie în acțiunile și intențiile tale și să fii în armonie cu cei din jurul tău. Nu e nevoie să ne rezervăm |imp special pentru aceasta în afara programului nostru zilnic. Putem practica atenția susținută în orice moment al zilei, când mergem dintr-un loc în altul. Când trecem pragul unei uși, suntem conștienți de asta. Mintea noastră este acolo unde sunt și acțiunile noastre.