pag. 39-40
3. NORMALIZAREA NIVELURILOR DE HORMONI
TIROIDIENI
"Orice mare călătorie începe cu primul pas." -
Proverb chinez
Medicina convențională se concentrează pe normalizarea funcționăm
tiroidei prin utilizarea de suplimente cu hormoni. Dacă e sa ne folosim de
analogia unei căni găurite prin care se scurge lichidul pentru a simboliza
lipsa de hormoni tiroidieni, medicina convențională nu ține seama de sursa
acelei scurgeri (distrugerea autoimună), ci toarnă pur și simplu mai multă apă
în cană.
Deși medicamentele nu vizează cauza originară, pentru a te simți
mai bine și a scăpa de efectele negative ale hipotiroidiei acestea sunt un prim
pas esențial. Necesitatea de a se începe (sau nu) tratamentul cu hormoni
tiroidieni se stabilește în primul rând în urma analizelor de laborator și în
al doilea rând în funcție de simptomele pacientului.
În mod obișnuit, medicii nu prescriu hormoni tiroidieni atunci
când se consideră că pacientul are hipotiroidie subciinică (un nivel ridicat de
TSH și niveluri normale sau la limită de T4). Totuși, endocrinologii și medicii
progresiști recunosc acum cât de important este să se înceapă suplimentarea cu
hormoni în caz de hipotiroidie sub-clinică, mai ales la acei pacienți care au
simptome de hipotiroidie. În plus, noile îndrumări recomandă începerea tratamentului
cu hormoni încă din primele stadii, chiar dacă nivelul de T4 este încă normal
sau la limită. Recomandările susțin începerea tratamentului cu hormoni în caz
de hipotiroidie subciinică atunci când nivelul de TSH depășește 10//UI/ml chiar
dacă nu există simptome și atunci când nivelul de TSH variază între 3 și
10//UI/ml dacă sunt prezente simptome.
În medicina convențională, tratamentul cu suplimente hormonale
este considerat a fi unul pe viață, făcând din tiroidita Hashimoto o afecțiune
cronică foarte dependentă de sistemul medical, cu vizite constante la medic,
analize de laborator și medicamente zilnice, cu potențialul de creștere a
dozelor pe măsură ce are loc distrugerea țesutului tiroidian.
Analizele de laborator menite să evalueze funcția tiroidiană
trebuie făcute la 4-8 săptămâni după începerea tratamentului și după fiecare
modificare a dozei. După stabilizare, acestea trebuie efectuate o dată la 6-12
luni sau mai frecvent la pacienții cu simptome.
CARE ESTE CEL MAI BUN TRATAMENT?
Se știe că hormonii tiroidieni prezintă un index terapeutic foarte
redus, fiind niște medicamente medii, ceea ce înseamnă că trebuie dozate
potrivit pentru a li se asigura eficiența și a se preveni reacțiile adverse.
Hormonii tiroidieni sunt dozați în micrograme, adică 1 la a mia parte dintr-un
miligram! Atunci când doza e un pic prea mare, pot să apară simptome de
hipertiroidie, iar când doza este un pic prea mică, pot apărea simptome de
hipotiroidie!
Medicii prescriu de regulă Synthroid sau levotiroxină, o variantă
de sinteză a T4. Armour și alte produse de origine animală nu sunt, de obicei,
recomandate de medici din cauza problemelor anterioare legate de controlul
calității.
În trecut, la Armour au existat niște discrepanțe de dozare la
anumite loturi. Totuși, se pare că în prezent lucrurile s-au schimbat, grație
îmbunătățirilor făcute la nivelul controlului calității. Nature-Thyroid, un alt
medicament tiroidian deshidratat, nu a fost niciodată retras din cauza unor
dozări neconforme de T3 și T4. Recomandările tradiționaliste de tratament
susțin că nu există niciun avantaj în a lua produse combinate T3/T4 și că
produsele T4 sunt superioare. Totuși, majoritatea acestor afirmații se bazează
pe studii finanțate de companii farmaceutice care au interese uriașe de
promovare a propriilor produse.
pag. 110-111
8. INFLAMAȚII
"Ceva, undeva în organism, provoacă inflamații, ceea ce
duce la un dezechilibru imunitar."
Inflamația este prezentă în
majoritatea afecțiunilor autoimune și poate duce Ia extenuarea glandelor
suprarenale și la o cascadă autoimună. E posibil să existe o multitudine de
cauze ale inflamațiilor din organism, printre care infecții, intoleranțe
alimentare, accidente, floră internă și un mediu intern proinflamator cauzat de
dezechilibrul raportului dintre acizii grași omega-3 și omega-6. Astfel, pentru
refacerea echilibrului, trebuie să fim siguri că promovăm un mediu
antiinflamator.
Corpul nostru are nevoie de acizii
grași esențiali omega-3 și omega-6, iar pentru o funcționare adecvată a
sistemului imunitar, raportul lor trebuie să fie de 1:1. Chiar dacă inflamația
are rol de protecție, în exces, ea poate deveni problematică. Cei mai mulți
dintre americani obțin din alimentație prea mulți acizi grași esențiali omega-6
și prea puțini acizi grași esențiali omega-3.
Acizii grași omega-6 provin de cele
mai multe ori din consumul de uleiuri vegetale, arahide și semințe. Uleiuri
vegetale sunt cele de rapiță, de porumb, de soia, de arahide, de
floarea-soarelui, de șofran, de bumbac, de sâmburi de struguri. Lor li se
adaugă margarina și grăsimile de patiserie.
Aceleași uleiuri se regăsesc adesea
în alimentele procesate industrial, precum dressingurile de salată,
condimentele, manioneza, chipsurile, brânzeturile artificiale, arahidele
prăjite și ambalate, în biscuiții dulci și sărați, în pufuleți, sosuri și în
aproape orice alt produs prezent la raioanele centrale ale supermarketurilor.
Uleiurile vegetale și margarina au
fost recomandate ani de zile ca alternativă sănătoasă și ieftină la grăsimile
saturate. Acum, se știe însă că sunt periculoase pentru sănătate și că ar
trebui eliminate din alimentație.
Uleiurile vegetale au un nivel
ridicat de acizi grași omega-6, iar consumul acestora poate duce la
dezechilibru. Acizii grași omega-6 se oxidează cu ușurință nu doar în celulele
corpului nostru, ci și atunci când sunt expuși la căldură și lumină. Aceste
grăsimi oxidate pot provoca inflamații și mutații în ihteriorul celulelor,
sporind astfel riscul de cancer.
Pe de altă parte, grăsimile saturate
precum untul, untura și grăsimile animale au o reputație proastă. Totuși,
aceste alimente tradiționale reprezintă probabil o alegere mai bună decât
uleiurile vegetale inflamatoare.
Un studiu realizat la Universitatea
Western Ontario a arătat că persoanele care consumă mai multe grăsimi saturate
prezintă un risc mai mic de cancer decât cele în alimentația cărora se află cea
mai redusă cantitate de acizi saturați! (Aduceți untura!)
Un alt studiu a ajuns la concluzia că
un consum de acizi grași polinesaturați (precum cei din uleiurile vegetale)
poate să stimuleze cancerul, în timp ce grăsimile saturate protejează împotriva
cancerului și reduc inflamațiile.
Uleiurile vegetale și margarina au
fost introduse în alimentația noastră abia în secolul trecut. Metodele
tradiționale și naturale de obținere a uleiului, precum presarea și separarea
(gândiți-vă la uleiul de măsline), nu extrag uleiurile vegetale din legume ca
porumbul sau soia. Uleiurile vegetale sunt produse în fabrici, fiind extrase
din culturi pe cale chimică. De exemplu, uleiul de rapiță este obținut din
semințe de rapiță și, pentru extragerea lui, se folosește un solvent pe bază de
petrol. Multe uleiuri vegetale sunt obținute adesea din culturi modificate
genetic și conțin cantități mari de pesticide.
Atunci când s-au testat pe animale
alimente bogate în grăsimi polinesaturate, s-a ajuns la concluzia că acestea
pot provoca probleme de învățare, că sunt toxice pentru ficat și se fac
responsabile pentru proasta funcționare a sistemului imunitar, că încetinesc
dezvoltarea mentală și fizică și că provoacă deteriorări cromozomiale și
îmbătrânire prematură.
|