Adevăr Divin
Piramida Raiului
| În timpurile străvechi, faraonii egipteni înălțau piramide din piatră. Visau oare la nemurirea trupului, înțelegându-se de aici și nemurirea sufletului? O taină greu de dezlegat până astăzi... |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
| Și creștinismul, la rândul său, îi
îmboldește pe oameni să-și zidească piramide. Și nu doar pe regi ori pe oamenii
vestiți, ci și pe toți cei care cred în Hristos și-I urmează Lui, căci toți
creștinii, după cuvintele Văzătorului în Taină, sunt chemați să fie împărați:
„Și ne-a făcut pe noi împărăție, preoți ai lui Dumnezeu și Tatăl Său” (Apoc. 1,
6). Astfel, datoria de onoare a fiecărui creștin este de a înălța o piramidă... Iar aceste piramide creștine trebuie să fie mult mai grandioase decât piramidele faraonilor. Înălțate spre cer, ele ni se arată de acolo în întreaga lor splendoare. Acestea rămân în afara oricărei distrugeri și în afara morții, întemeiate fiind pe jertfa cea mântuitoare a lui Hristos, pe Învierea și biruința Lui asupra morții. Aceste piramide sunt construite în duh, înfrumusețate în duh, întărite în duh și hărăzite împărăției celei duhovnicești. Tainele înălțării unei astfel de piramide ne sunt dezvăluite de către Sfântul Nicolae Velimirovici în această minunată carte. Citiți și veți vedea! |
Cuprins:
| Partea I. Cel dintâi Legământ Prima poruncă: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine! Cea de-a doua poruncă: Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ! Cea de-a treia poruncă: Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert! Cea de-a patra poruncă: Lucrează șase zile și-ți fa în acelea toate treburile tale. Iar ziua a șaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău. Să o sfințești pe ea! Cea de-a cincea porunca: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti multi ani pe pamant! Cea de-a șasea poruncă: Să nu ucizi! Cea de-a șaptea poruncă: Să nu fii desfrânat! Cea de-a opta poruncă: Să nu furi! Cea de-a noua poruncă: Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău! Cea de-a zecea poruncă: Să nu dorești casa aproapelui tău; să nu dorești femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui și nici unul din dobitoacele lui și nimic din câte are aproapele tău! Partea a Il-a. Piramida Raiului Introducere Primul nivel: Fericiți cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăția cerurilor Cel de-al doilea nivel: Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Cel de-al treilea nivel: Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul Cel de-al patrulea nivel: Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura Cel de-al cincilea nivel: Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui Cel de-al șaselea nivel: Fericiți cei curați cu inima, că aceiea vor vedea pe Dumnezeu Cel de-al șaptelea nivel: Fericiți făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema Cel de-al optulea nivel: Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, ca a lor este împărăția cerurilor Cel de-al nouălea nivel: Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea |
Fragment:
PRIMA PORUNCÃ Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine! Aceasta înseamnă că Dumnezeu este Unul și că nu există alți dumnezei în afară de El. El este Cel Preaînalt, Cel Atotputernic, Cel Atotînțelept, Cel Atotbun. De la Acesta vine toată făptura, întru El viază și la El se întoarce. El este Dumnezeu Sfânt, Prea tare și fără de moarte. El este de neschimbat, plin de pace, fără de început și fără de sfârșit, fără să aibă nevoie de ceva ori vreun scăzământ. De El atârnă toate lumile cele nenumărate și toate se învârt în jurul Lui. El se află în centru asemenea axului fix din mijlocul unei roți. Axul stă și susține, iar roata se învârte. Întru Dumnezeu este toată puterea și, în afară de puterea lui Dumnezeu, nu este o altă putere. Și puterea luminii, a apei, a văzduhului, a pietrei, toate sunt ale lui Dumnezeu. Puterea prin care furnica se mișcă, peștele înoată și pasărea zboară este puterea lui Dumnezeu. Puterea prin care sămânța crește, iarba respiră și omul trăiește este puterea lui Dumnezeu. Până și puterea diavolului este luată tot de la Dumnezeu, împrumutată și întrebuințată pentru a face răul, precum un nebun poate să ia focul de la fierar ca să se încălzească, dar, în loc să facă aceasta, îl varsă și-l împrăștie pe pieptul său. Toată puterea este de la Dumnezeu și toate făpturile își iau această putere de la Dumnezeu. Dumnezeu îi dă fiecăruia ori câtă putere dorește și o ia înapoi atunci când El voiește. De aceea, atunci când cauți putere, caut-o doar la Dumnezeu, căci Dumnezeu este izvor de viață vie și putere înfricoșătoare, și în afară de acest izvor altele nu mai există. Și astfel să te rogi lui Dumnezeu: „Doamne Dumnezeule, Care ești singurul izvor nesecat al puterii, dăruiește mie, celui slab, mai multă putere, ca să Te pot sluji cât mai mult. Și dă-mi mie înțelepciune, Dumnezeule, astfel încât puterea dată să nu o întrebuințez spre rău, ci spre binele meu și al aproapelui meu și spre marea Ta slavă. Amin.” Prin urmare, la Dumnezeu se află toată înțelepciunea și nu există înțelepciune, nici știință, în afară de Dumnezeu. Oricărei făpturi zidite de Dumnezeu i s-a dăruit ceva din înțelepciunea Lui. De aceea, să nu cugeți, frate, că Dumnezeu a dat înțelepciune doar omului, căci greșești. Înțelepciune au și boul, și calul, și albina, și musca, și privighetoarea, și barza, și lemnul, și piatra, și apa, și văzduhul, și focul, și vântul. În toate există înțelepciunea lui Dumnezeu și nimic nu ar putea să stea fără această înțelepciune. Căci după înțelepciunea lui Dumnezeu boul se împreunează la vremea rânduită, iar calul simte primejdia, albina își lucrează fagurele său, musca presimte ploaia, vrabia își face cuib, barza știe de zămislirea sa și copacul poate să crească; piatra poate să tacă și să se cristalizeze, iar apa știe să curgă de. pe coline și să se înalte la nori, focul să ardă, să lumineze și să mocnească înăuntrul oricărui lucru, iar vântul știe să-și urmeze calea hotărâtă lui și să preschimbe curăția în necurăție și sănătatea în boală; și văzduhul știe toate câte sunt între stele și deasupra stelelor. Cu adevărat, nimeni nu are propria sa înțelepciune, pe care el să o fi făcut ori să o fi zămislit de la sine, ci toată înțelepciunea izvorăște din singurul izvor al înțelepciunii. Iar acest izvor se află la Dumnezeu. Pentru aceasta, atunci când cauți înțelepciunea caut-o doar la Dumnezeu, căci Dumnezeu este izvorul înțelepciunii celei vii și înfricoșătoare. Și în afară de acest izvor nu mai sunt altele. Prin urmare, astfel să te rogi lui Dumnezeu: „Atotînțeleptule, Atotștiutorule Doamne Dumnezeule, dă-mi mie, nepriceputului, din preaînalta Ta înțelepciune cea vie, ca mai mult să Te pot sluji. Și îndrumă-mă; Doamne, ca știința dăruită mie să nu o întrebuințez spre rău, precum satana, ci spre binele meu și al aproapelui meu și spre mărirea slavei Tale. Amin.” În Dumnezeu se află întreaga bunătate. De aceea și Hristos spune că nimeni nu este bun în afară de Dumnezeu. În bunătatea Lui se cuprind milostivirea, îndelunga răbdare și iertarea păcătoșilor. Bunătatea Lui este arătată către orice făptură. De aceea, orice făptură dumnezeiască are ceva din bunătatea lui Dumnezeu. Chiar și diavolul o are pe aceasta; mulțumită ei, el își dorește sieși binele, nu răul. Însă, întru nepriceperea sa, el dorește răul ca prin acest rău să atingă binele, adică crede că, făcând rău tuturor făpturilor lui Dumnezeu, va putea el să-și facă lui însuși bine. O, cât de mare este bunătatea lui Dumnezeu, revărsată asupra făpturilor Sale: în pietre, în plante, în animale, în foc, în apă, în văzduh și în vânt! Aceasta este primită de la Dumnezeu Cel fără de începu t și izvorul cel nesecat și de necuprins al oricărei bunătăți. Iar când dorești să sporești în bunătate nu o căuta pe ea niciunde, ci doar la Dumnezeu. Căci numai El o are; și cu adevărat îți este de trebuință din belșug. Pentru aceasta dar roagă-te: „Atotbunule, Întrutotmilostive și Dumnezeule Îndelungrăbdător, dăruiește-mi mie, celui. rău, mai mult din bunătatea Ta, ca astfel să mă bucur și să mă luminez să-Ți pot sluji din tot sufletul. Povățuiește-mă și păzește-mă, Doamne, ca bunătatea Ta să nu o întrebuințez către rău, precum satana, ci spre fericire și bucurie și luminarea mea și a tuturor făpturilor Tale alături de care viețuiesc.” Dumnezeu este putere fără de margini, înțelepciune nesfârșită, bunătate nespusă. Putere, înțelepciune și bunătate – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, trei Persoane nedespărțite și unite veșnic. După chipul și asemănarea Sfintei Treimi a fost creată toată făptura și toate cele vii, care primesc viață și se păstrează în această stare. Iar cel ce tăgăduiește una din aceste trei Persoane este atras în iadul cel înfricoșător al suferinței și înscris în oștirea satanei. Cel care tăgăduiește pe Tatăl și recunoaște ca Dumnezeu doar pe Fiul și pe Duhul devine infirm, cel care Îl tăgăduiește pe Fiul și recunoaște ca Dumnezeu doar pe Tatăl și pe Duhul ajunge și acesta infirm, iar cel care Îl tăgăduiește pe Duhul Sfânt, recunoscând ca Dumnezeu doar pe Tatăl și pe Fiul, ajunge de asemenea infirm. Cel care tăgăduiește două din trei Persoane acela ajunge un infirm. Iar cel ce tăgăduiește cele trei Persoane este șters din rândul ființelor și se socotește ca Pag. 10 – 15 |