Casele vieților noastre

„Rari oamenii unei singure case, așa cum sunt oamenii unei singure iubiri! Cei mai mulți ne mutăm de multe ori, de-a lungul vieții și, de la o singură casă luată cu noi la prima plecare, ajungem, cu timpul, după toate peregrinările prin lumea mare, să purtăm înăuntrul nostru un adevărat orășel plin de povești, așa cum este și cel ridicat de la sine în aceste pagini. Oare nu te simți acasă în orice carte bună, adică liber și în același timp ocrotit, niciodată supravegheat, dar în permanență vegheat? Din fericire, ușile cărților nu sunt încuiate. Nici chiar atunci când în carte se află case adevărate, cu uși adevărate. Cititorului nu-i rămâne decât să le deschidă una câte una, să-și lase grijile în prag și, pur și simplu, să se simtă peste tot și unde vrea acasă.“

• Ioana PÂRVULESCU