Bunul-simț

Trecutul este măcinat de durere și greutăți, viitorul este oglindit într-un prezent măturat de viteza vântului. În clipa aceasta imensă, care este viața noastră, se regăsește omul singur cu el însuși. În stropul acesta de viață, el trebuie să facă față unei mari provocări: să rămână în urma prafului cernut de viteza și superficialitatea lumii înconjurătoare, sau să își aducă aminte că s-a născut om.

Pare o dilemă crudă, căci acestea sunt lucruri care nu se învață undeva anume, la o școală a măreției omului. Dar undeva în noi înșine pâlpâie o emoție cunoscută, un ritm care așează lucrurile într-o ordine neumbrită de trecerea amăgitoare a timpului. Este acel ceva care nu are timp și nici nu are nevoie de permisiune de existență. Dar oriunde am fi, orice am face, oricât am trăi, el ne definește ca oameni.