Nu ceda, nu renunța (carte)

Bestsellerul american Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) , carte de dezvoltare personală, scrisă de unul dintre eroii celui de-Al Doilea Război Mondial și fost olimpic, Louis Zamperini, împreună cu scriitorul David Rensin, este noul titlu apărut la Editura Act și Politon în format tipărit și ebook, în traducerea Roxanei Marin. Povestea lui i-a inspirat pe mulți, inclusiv pe actrița Angelina Jolie, care a regizat filmul biografic ”Unbroken”, lansat în 2014.

Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) este o carte motivațională, acum și în limba română, în care veți descoperi ce înseamnă să lupți cu greutățile și provocările vieții și să ieși învingător. O poveste emoționantă a unui om care și-a găsit vindecarea cu ajutorul credinței. Formatul pdf gratuit al cărții îl puteți decărca de AICI.

O viață de povestit

Louis Zamperini a murit la vârsta de 97 de ani, la data de 2 iulie 2014. Cu doar două zile înainte, manuscrisul fusese finalizat și trimis redactorilor pentru publicarea acestei cărți motivaționale. “Dar, din păcate, moartea vine după fiecare dintre noi – chiar și pentru cei ca Louie, care merită să trăiască veșnic.”, spune coautorul David Rensin, cu regret că nu au putut sărbători împreună lansarea cărții motivaționale pentru care lucraseră timp îndelungat. Pagina web a lui David Rensin poate fi vizitată aici: http://www.tellmeeverything.com/index.html

“Ce ai făcut după război? Care este secretul tău pentru o viață mai bună? Ce rol are credința în asta?Cartea de dezvoltare personală, Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) este răspunsul lui Louis Zamperini la aceste întrebări.Nu este ușor să îți găsești motivația când te prăbușești cu avionul, când plutești în derivă pe o plută în ocean în timp ce rechinii îți dau târcoale sau când ești captiv și torturat într-un lagăr de prizonieri. Nu mai există timp pentru meditație. În cartea de dezvoltare personală, Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) învățăm că tot ceea ce putem face este să ne păstrăm sănătatea mintală și să ne rugăm să supraviețuim. Reîntors acasă și confruntându-se cu proprii demoni, marcat de sechelele lăsate în urmă de război și suferind de sindromul de stres posttraumatic, Zamperini și-a găsit pacea și vindecarea, grație soției sale Cynthia, în universul credinței, înțelegând că iertarea este tămăduitoare, și deci nu-ți poți trăi cu adevărat viața până ce nu-i ierți pe cei care te-au rănit, ori ți-au provocat suferință, acceptarea fiind singura cale spre mulțumire. Dar, mai mult decât atât, el a decis să profite de experiențele lui, și îndeosebi de învățămintele pe care le-a tras din acestea pentru a-i ajuta și îndruma și pe alții, ținând prelegeri și discursuri motivaționale de-a lungul vremii și punând bazele unei tabere pentru tinerii cu probleme, Victory Camp.

Important nu e cum câștigi, ci cum pierzi

În cartea de dezvoltare personală, Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) , Louis Zamperini istorisește și cursa de atletism, de după terminarea liceului, la care a luat parte, fiind înscris de fratele său la competiția Compton Invitational ținută la stadionul Memorial Coliseum din Los Angeles, în 1936. Fair-play-ul și motivația nu i-au lipsit încă de pe atunci. Chiar dacă a pierdut, după trei ani de la prima victorie, el și-a felicitat adversarul, pe Norman Bright. „M-am întrebat de multe ori cum aș reacționa atunci când voi pierde. Mi-ar fi rușine? Aș fi plin de resentimente? Aș fi furios? Sincer, habar n-aveam.” (Louis Zamperini)Sportul a fost și va fi întotdeauna o metodă de dezvoltare personală. Este nevoie de o voință sâcâitoare, de multă pasiune și disciplină. Cazul lui Zamperini nu implică disciplina în afara pistei de atletism, însă cu răbdare și motivație, odată cu înaintarea în vârstă, trupul și mintea s-au educat, au evoluat, născând astfel, ceea ce putem numi ca fiind mens sana in corpore sano (o minte sănătoasă într-un corp sănătos). Înțelepciunea căpătată de Louis Zamperini este un exemplu de motivație, prezentat în această carte de dezvoltare personală, Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) . Chiar dacă această nevoie de competiție și de recunoaștere a fost întreținută de fratele său, Pete, toată această pregătire sportivă l-a ajutat pe mai departe, chiar dacă la acea vreme nici nu bănuia ce aventuri îi rezervă viața.

Un scurt material video despre Louis Zamperini (autorul cărții motivaționale Don’t give up, don’t give in) îl puteți urmări AICI.

Pregătirea îți determină supraviețuirea

Citind această carte de dezvoltare personală, Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) , ne dăm seama că felul în care alegem să privim și să înțelegem încercările și greutățile pe care ni le pune dinainte destinul ține numai și numai de noi. Confruntat cu adversități după adversități, Zamperini ar fi putut să renunțe, să se dea bătut de o mie de ori. În schimb, el a ales să se motiveze și să vadă fiecare neșansă ca pe o provocare pe care era determinat să o depășească: ”Câteodată, ceea ce percepem drept o pierdere în final se dovedește a fi un câștig, iar uneori un câștig este o pierdere. Încerc să nu mă grăbesc să judec nicio situație, preferând în schimb să am răbdare și să privesc în perspectivă, pentru că sunt de părere că, în final, toate lucrurile vor merge spre bine.”

În cartea motivațională, Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) , pe care o puteți găsi la Act și Politon, atât în format tipărit cât și sub formă de pdf gratuit, Louis Zamperini ne oferă și câteva sfaturi. Pe unele dintre ele ar trebui să le avem în gând mereu, indiferent de ceea ce facem și mai ales dacă începem să ne desconsiderăm propria viață, pentru că: „S-ar putea să simți, în timpul vieții tale aglomerate, că învățarea abilităților de supraviețuire va necesita prea mult timp, pe care tu nu-l ai. Dar o singură viață ai. Niciodată n-ar trebui să fii prea ocupat să o salvezi.” Instinctul de supraviețuire, la fel ca talentul sau inteligența, trebuie antrenat. Trebuie să fii motivat pentru a face acest lucru.

Ai încredere în ceea ce ești motivează-te!

În cartea de dezvoltare personală, Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) , ne este prezentat și un episod dramatic din largul oceanului, când Zamperini împreună cu alți colegi s-a prabușit cu avionul și a plutit în derivă pe o plută. Oare de câtă motivație ai nevoie pentru a te menține puternic din punct de vedere psihic, în momentele când, pe sub pluta în care te afli, rechini înfometați îți dau târcoale? Probabil că stadiul dezvoltării personale al fiecărui individ cântărește enorm în astfel de situații și, în unele cazuri, ajungi să fii cel care vânează rechini.

Câteva remarci la adresa lui Louis Zamperini și a cărții motivaționale Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in)

Nu uita să râzi

În cartea motivațională, Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) , pe care o puteți găsi și pe site-ul nostru in format ebook în limba română ( pdf gratuit), Zamperini ne îndeamnă să nu uităm să râdem. Acesta este unul dintre secretele spre succes. Un secret necesar pentru dezvoltarea personală a fiecaruia. Dincolo de pregătire și de motivație, râsul ne ajută să supraviețuim.

Meditând asupra acestei cărți de dezvoltare personală, putem observa că Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) , este o lecție de înțelepciune din care învățăm, printre altele, să avem încredere în noi, să nu lăsăm pe nimeni să ne distrugă demnitatea și motivația și să nu fugim de noi înșine, pentru că întotdeauna vom găsi o soluție pentru orice.

Vindecarea unui erou

De fiecare dată când le vorbește oamenilor, în discursurile motivaționale pe care le ține, Louis Zamperini, protagonistul cărții de dezvoltare personală, Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) , spune mereu că el nu se consideră un erou: „Când vorbesc undeva, să spunem la Ziua Veteranilor sau la celebrarea Zilei Eroilor și sunt prezentat ca un olimpic și un erou de război, corectez asta. Eroii sunt flăcăii și fetele care stau în public, fără picioare sau fără mâini sau o mamă sau un tată care și-au pierdut copilul în război sau și-au pierdut un frate sau o soră. ” Chiar dacă Louis Zamperini, autorul cărții motivaționale Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) nu se consideră un erou, cu siguranță pentru mulți oameni, începând cu familia sa, el exact asta întruchipează.

Noțiunea de motivație nu este totuna cu optimismul și, totuși, se completează și se alimentează reciproc. Există soldatul care spune: „A, războiul o să se termine în trei luni. Dacă el continuă să spună asta, indiferent dacă are sau nu dreptate – și dacă nu se află în locul nepotrivit, în același timp, cu un glonț sau o bombă –, atunci are șanse bune să supraviețuiască intact din punct de vedere mental. Dar tipul care stă pe spate și spune: Mda, voi, băieți, sunteți o grămadă de optimiști. Războiul nu se va sfârși niciodată, are mai puține șanse.”

Secretul îndestulării poate reprezenta vindecarea sufletului oricărui om: „Deși nu poți controla întotdeauna ce se întâmplă în viață, poți controla reacția ta la acele lucruri.” În cartea motivațională, Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) , găsim amănunte interesante cu privire la acest subiect, inclusiv câteva citate ale Apostolului Pavel.Cartea de dezvoltare personală, Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) , ne poartă pe tot cuprinsul ei, într-o călătorie a fricii, a speranței, a trimfului, a iertării și a iubirii. Ne încurajează să ne auto- motivăm și să nu uităm că până la urmă, avem nevoie de un nor ca să iasă soarele.După un război, rănile psihice se vindecă mai greu decât cele fizice. „Marea lecție a vieții mele este perseverența. Nu ceda niciodată!” (Louis Zamperini)

Povestea vieții lui Louis Zamperini, a fost ecranizată în anul 2014, în filmul „Unbroken”(De neînvins), regizat de Angelina Jolie: Unbroken(De neînvins)

Fragmente din postfața cărții motivaționale, Nu ceda, nu renunța (Don’t give up, don’t give in) :

Cynthia Zamperini Garris (fiica lui Louis Zamperini): „...în forul meu cel mai intim, ești prietenulmeu, profesorul, camaradul și campionul meu. Ești tatăl meu. Ș;i, cu toată dragostea pe care o fiică o poate exprima, îți mulțumesc pentru că m-ai adus pe această lume, pentru a te putea cunoaște.”

Luke Zamperini (fiul lui Louis Zamperini): „Louis era iubitor. Ca majoritatea celor din generația lui, tatași-a exprimat dragostea prin fapte. Mai târziu în viață, a început să spună „te iubesc”. Dar mai înainte, își arăta dragostea știind că ai o nevoie și făcând pur și simplu ceva în privința asta.”

Clay Zamperini (nepotul lui Louis Zamperini): „Louis m-a învățat ce înseamnă să fii puternic, ce înseamnă să fii plin de compasiune. El m-a învățat că, agățându-mă de mânie și amărăciune, nu mi-aș face decât rău. Îmi spunea adesea că cel mai important lucru pe care ar trebui să mi-l amintesc este „să am tot timpul o expresie voioasă”. Nu contează cât de sumbră este situația, fie că ești pierdut pe mare, fie că doar ai o zi proastă, cheia pentru propria supraviețuire este să menții o atitudine pozitivă, voioasă.”

Draggan Mihailovich (producător și scriitor): „Într-o zi, în 1999, Louie a vrut să mă ia în orașul său natal, Torrance, la distanță de câteva ieșiri de pe autostradă la sud de Los Angeles, pentru a-mi putea arăta Aerodromul Zamperini,aerodromul care fusese numit în onoarea lui. Materialul pe care îl făcusem pentru Louie pentru Jocurile Olimpice de Iarnă se difuzase cu un an în urmă, dar eram prieteni acum, iar eu îmi făcusesem o datorie din a-l vedea ori de câte ori eram în Los Angeles. Louie își conducea mașina Subaru combi, iar eu eram puțin agitat, așezat în scaunul din dreapta, cu un bărbat de 82 de ani la volan. Dar, m-am gândit că, dacă putea să zboare cu avionul, atunci putea să conducă și o mașină. Primul lucru pe care l-am observat era că lui Louie îi plăcea să stea foarte jos și mult în spate, cu picioarele sale lungi întinse.”

David Rensin (coautor al cărții de dezvoltare personală, Nu ceda, nu renunța - Don’t give up, don’t give in) : „Timp de aproape șaisprezece ani, am avut cel mai mare respect pentru Louie Zamperini. El a trăit o viață miraculoasă, a dat un exemplu trainic și inspirator și m-a învățat mai mult decât m-am așteptat vreodată să învăț. Mă bucur atât de mult că a decis că încă mai avea ceva de spus lumii și dorința de afinaliza proiectul nostru care mocnea de mult! Toate lucrurile chiar lucrează împreună spre bine. Diavolul se poate să fi fost pe urmele lui Louie, dar Lucifer nu l-a prins niciodată.”

O viață de povestit

Fiul unor imigranți italieni, Zamperini a copilărit în sărăcie, în sudul Californiei. Un adevărat derbedeu pus pe rele, mereu în conflict cu poliția, cu școala și cu părinții, Zamperini a descoperit de timpuriu cât de mare este impactul pe care îl pot avea sprijinul și iubirea atunci când te-ai abătut de la calea cea dreaptă. Grație susținerii fratelui său pentru nou-descoperitul talent în atletism, și unei motivații de nebănuit, Zamperini a atins fulgerător culmile gloriei, ajungând să participe la Jocurile Olimpice din 1936, unde a fost remarcat chiar de Hitler. Dar începutul celui de-Al Doilea Război Mondial l-a catapultat rapid într-o lume a violenței care avea să-l poarte prin aventuri de neimaginat – prăbușirea unui avion, plutirea în derivă în apele nesfârșite și înțesate cu rechini ale Pacificului și o perioadă brutală de captivitate într-un lagăr de război japonez, unde a îndurat torturi și umilințe de neînchipuit.