Capete - Sf. Nicolae Velimirovici
SPRE SFÂRȘITUL VEACULUI TRECUT A FOST ADUS ÎN FAȚA unui episcop al
Serbiei un băiețandru pentru a primi binecuvântarea de a urma seminarul.
„Ce să facem cu el?” zise episcopul uitându-se la băiat. „Cum să-1
trimitem pe acest copil pirpiriu? Nu o să reziste acolo, va muri și
aruncăm banii în zadar.” Insă văzând cum băiatul era însetat de știință,
episcopul s”a răzgândit și 1-a trimis în cele din urmă la seminar.
Așa se întâmplă: ce pare mic în ochii oamenilor este mare în fața lui Dumnezeu.
Acesta era Nicolae, mare sfânt și Gură-de-Aur al zilelor noastre.
Crescând cu trupul, micul Velimirovici creștea încă și mai mult cu
duhul. Precum buretele se îmbibă cu apă, așa primea și el cunoștințele.
Nu numai una, ci mai multe școli l-au avut ca elev și auditor. Serbia,
Rusia, Anglia, Germania și Elveția l-au văzut pe meleagurile lor ca o
albină ce adună miere.
Nu năzuia doar să știe mult, ci să ajungă la Adevăr. Statornic în
credința ortodoxă, el râvnea ca și cu mintea să capete ce dăruiește
credința. Nu se îndoia de adevărurile de credință, ci năzuia ca mintea
lui să o sfințească cu Adevărul și să-I slujească Acestuia prin minte,
inimă și voință. își sporea mintea ca prin roadele ei să se hrănească nu
numai pe sine, ci și pe alții.
Pe măsură ce creștea cu mintea, creștea și cu duhul. Treptat, se
pierdeau slăbiciunile lui omenești și se zidea un uriaș duhovnicesc,
sfânt și cu mintea, și cu viața. Precum Sfântului Grigorie Theologul,
cel ce a încercat adâncurile Duhului, i s”au adăugat și frumusețile
Cuvântului, așa și lui.
Acel băiețandru - atât de pirpiriu, încât se temeau să-1 trimită la
școală - a ajuns mare învățător al Bisericii Ortodoxe, propovăduitor al
Credinței Ortodoxe, păstor înțelept, călăuză duhovnicească a Serbiei,
stâlp al patriei sale, Apostol al Ortodoxiei în toate zările.
biografieNicolae Velimirovici s-a născut în sătucul
Lelici, din Serbia apuseană, la 5 Ianuarie 1880. A urmat cursurile
Seminarului Sfântul Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obținut o
bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-și teza
în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la
Oxford și susținut la Geneva, în franceză, pe tema „Filosofia lui
Berkeley,” în 1909. La sfârșitul anului 1909 a fost tuns în monahism. În
1919, Arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcop al Jicei. În
Aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către
guvernul Serbiei în Anglia și America, unde a susținut numeroase
cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor și a popoarelor Slave de
miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia, iar în 1920 este
numit episcop al Ohridei. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial,
în 1941, Episcopul Nicolae este arestat de către Gestapo pe când se
afla în Mănăstirea Jicea, fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia.
Mai târziu a fost transferat în Mănăstirea Voilovița (lângă Pancevo),
unde a stat închis împreună cu Patriarhul sârb Gavriil (Dozici), până la
sfârșitul lui 1944. La 14 Decembrie 1944, a fost trimis în lagărul de
la Dahau, împreună cu Patriarhul Sârb Gavriil, unde a avut parte de un
tratament deosebit de aspru. După război imigrează în Statele Unite ale
Americii. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminarii Creștine
ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sfântul Sava din Libertyville,
Illinois, Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Tihon, din South Canaan,
Pennsylvania și Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Vladimir, din
Crestwood, New York. A trecut la Domnul pe 18 Martie 1956. La 19 Mai
2003, Sfântul Sinod al episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât,
în unanimitate, trecerea Episcopului Nicolae (Velimirovici) al Ohridei
și Jicei în sinaxarul sfintei noastre Biserici Ortodoxe.
|
Adevăr Divin
