Cele 7 obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficace Carte audio (CD MP3)

„Cele 7 obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficace” (The 7 habits of highly effective people), un nou audiobook de dezvoltare personală disponibil la editura ACT și Politon, vine cu o abordare diferită asupra eficienței și a obținerii rezultatelor dorite prin adoptarea unor principii pe care el le consideră universal valabile. „Cele 7 obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficace” prezintă inițial conceptul schimbării de paradigmă și ajută cititorii să înțeleagă că există perspective diferite pe care oamenii le adoptă pentru a observa același lucruri. Cele 7 obișnuințe sunt: fii proactiv, pornește la drum cu finalul în minte, prioritizează eficient, gândește în termeni de win-win, încearcă să fii înțeles și apoi să înțelegi, caută sinergiile și ascute fierăstrăul.

Lumea s-a schimbat dramatic de când a fost publicată pentru prima oară Cele 7 Obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficiente. Viața este mai complexă, mai stresantă și mai solicitantă. Am trecut de la Era Industrială la Era Lucrătorului cu Informații/Cunoștințe, cu toate consecințele ei profunde. Ne confruntăm cu provocări și probleme în viețile noastre personale, în familiile și în organizațiile noastre, de neimaginat în urmă cu zece sau douăzeci de ani. Aceste provocări nu sunt doar de un tip nou sau de o altă amploare, ci au o natură diferită în ansamblul lor.

”Aceste schimbări tumultoase din societate și modificările răsunătoare de pe piața globală digitalizată dau naștere unei întrebări foarte importante – una care-mi este adresată destul de des: „Mai sunt relevante astăzi cele 7 Obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficiente?” Și, până la urmă: „Vor fi ele relevante peste zece, douăzeci, cincizeci, o sută de ani?” Răspunsul meu este acesta: cu cât schimbarea este mai mare și provocările noastre mai dificile, cu atât devin mai relevante obișnuințele. Motivul: problemele și suferința noastră sunt universale și în creștere, iar soluțiile la probleme sunt și vor fi întotdeauna bazate pe principii universale, eterne, evidente de la sine, comune fiecărei societăți ce a dăinuit și a prosperat de-a lungul istoriei. Nu le-am inventat eu și nu îmi asum niciun merit pentru ele. Doar le-am identificat și le-am organizat într-un cadru secvențial.

Una dintre cele mai profunde învățături din viața mea este aceasta: dacă dorești să-ți realizezi cele mai înalte aspirații și să-ți depășești cele mai mari provocări, identifică și aplică principiul sau legea naturală care guvernează rezultatele pe care le urmărești. Felul în care aplicăm un principiu va varia foarte mult și va fi determinat de puterile, creativitatea și talentele noastre unice, dar, în cele din urmă, succesul în orice întreprindere derivă întotdeauna din a acționa în armonie cu principiile de care este legat succesul.

Mulți oameni nu gândesc așa, cel puțin la nivel conștient. De fapt, vei descoperi într-o măsură tot mai mare că soluțiile bazate pe principii sunt într-un contrast puternic cu practicile și modurile de gândire comune din cultura noastră populară. Permite-mi să ilustrez acest contrast cu câteva dintre cele mai comune provocări umane cu care ne confruntăm.

Teamă și insecuritate. Foarte mulți oameni sunt cuprinși astăzi de un sentiment de teamă. Se tem pentru viitor. Se simt vulnerabili la locul de muncă. Se tem să nu-și piardă slujbele și posibilitatea de a se îngriji de familiile lor. Această vulnerabilitate hrănește adesea resemnarea cu o viață lipsită de riscuri și co-dependența față de alții, la muncă și acasă. Răspunsul obișnuit al culturii noastre la această problemă este acela de a deveni din ce în ce mai independent. „Mă voi concentra pe «mine și ce este al meu». Îmi voi face meseria, și o voi face bine, și mă voi dedica bucuriilor mele adevărate din afara serviciului”. Independența este o valoare și o realizare importantă, chiar vitală. Problema este că noi trăim într-o realitate interdependentă și cele mai importante realizări ale noastre cer abilități tipice interdependenței, ce trec dincolo de abilitățile noastre prezente.

„Vreau acum”. Oamenii doresc lucruri și le doresc acum. „Vreau bani. Vreau o casă frumoasă și mare, o mașină frumoasă, cel mai mare și cel mai bun centru de distracții. Vreau toate astea și le merit”. Deși societatea de astăzi a „cardului de credit” facilitează acest „ia acum și plătești mai târziu”, realitățile economice se manifestă în cele din urmă, și ni se amintește, uneori în mod dureros, că achizițiile noastre nu pot depăși capacitatea curentă de a produce. A pretinde altceva este nesustenabil. Dobânzile sunt nemiloase și nu iartă. Nici dacă muncești din greu nu este de-ajuns. Odată cu ritmul amețitor al schimbărilor tehnologice și al competiției în ascensiune, determinate de globalizarea piețelor și a tehnologiei, trebuie nu doar să fim educați, ci să ne și reeducăm permanent și să ne reinventăm pe noi înșine. Trebuie să ne dezvoltăm mințile și să investim în permanență în dezvoltarea competențelor noastre și să le ascuțim, evitând ca acestea să se învechească. La muncă, șefii pretind rezultate, și pe bună dreptate. Competiția este aprigă, iar în joc este supraviețuirea. Nevoia de a produce astăzi este realitatea zilei de astăzi și reprezintă necesitatea de capital, însă adevărata mantră a succesului este sustenabilitatea și creșterea. Poate că ești în stare să-ți atingi țintele trimestriale, dar adevărata întrebare este: faci investițiile necesare care vor susține și vor crește acest succes peste un an, cinci și zece ani de-acum încolo? Cultura noastră și Wall Street-ul țipă după rezultate astăzi. Dar principiul echilibrării nevoii, pentru a satisface cererile zilei de astăzi cu nevoia de a investi în capacitățile ce vor produce succesul de mâine, este de neocolit. Același lucru este valabil pentru sănătatea ta, căsătoria ta, relațiile de familie și nevoile comunității tale.

Învinuire și victimizare. Oriunde găsești o problemă, de obicei găsești și degetul ațintit care învinuiește. Societatea este dependentă să o facă pe victima. „Dacă șeful meu n-ar mai fi un idiot care vrea să controleze totul… Dacă nu m-aș fi născut atât de sărac… Dacă aș trăi într-un loc mai bun… Dacă n-aș fi moștenit un astfel de temperament de la tata… Dacă copiii mei n-ar fi atât de rebeli… Dacă celălalt departament nu ar încurca tot timpul comenzile… Dacă nu am fi fost într-o industrie cu un asemenea declin…

Dacă oamenii noștri nu ar fi atât de leneși și fără motivație…. Dacă nevastă-mea ar fi mai înțelegătoare… Dacă… Dacă...” A da vina pe oricine și orice altceva pentru problemele și provocările noastre este posibil să fie norma și să ofere o ușurare de moment pentru suferința noastră, însă ne și înlănțuie de aceste probleme. Arătă-mi pe cineva care este suficient de umil să accepte și să-și asume responsabilitatea pentru circumstanțele lui sau ale ei și destul de curajos să ia orice inițiativă ar fi necesară pentru a-și croi, în mod, creativ o cale prin sau pe lângă aceste provocări, iar eu îți voi arăta puterea supremă a alegerii.

Lipsa de speranță. Copiii învinuirii sunt cinismul și lipsa de speranță. Când cedăm în fața credinței că suntem victimele circumstanțelor noastre și cedăm sub povara determinismului, ne pierdem speranța, pierdem hotărârea și ne instalăm în resemnare și stagnare. „Sunt un pion, o marionetă, o rotiță a mecanismului și nu pot face nimic. Doar spune-mi ce să fac”. Atât de mulți oameni strălucitori, talentați simt acest lucru și suferă de un spectru larg de descurajări și depresii care decurg de-aici. Răspunsul de supraviețuire al culturii populare este cinismul – ”diminuează-ți așteptările de la viață până în punctul în care nu mai ești dezamăgit de nimeni și de nimic”. Principiul contrastant al creșterii și speranței de-a lungul istoriei reprezintă descoperirea faptului că „Eu sunt forța creatoare a vieții mele”.

Lipsa de echilibru în viață. Viața în societatea telefonului mobil este tot mai complexă, mai solicitantă, mai stresantă și absolut istovitoare. De ce în ciuda tuturor eforturilor noastre de a ne gestiona timpul, de a face mai mult, de a fi mai mult, de a obține o eficiență sporită prin minunile tehnologiei moderne, ne trezim tot mai mult prinși în „hățișul lucrurilor mărunte” – subordonându-ne sănătatea, familia, integritatea și multe dintre lucrurile care contează cel mai mult pentru munca noastră? Problema nu este munca noastră, care este motorul ce susține viața. Nu este nici complexitatea sau schimbarea. Problema este cultura noastră modernă care spune: „intră mai devreme, stai până mai târziu, fii mai eficient, pentru moment trăiește cu acest sacrificiu” – dar adevărul este că echilibrul și liniștea minții nu sunt produse de acestea; ci însoțesc acea persoană care dezvoltă un simț clar al celor mai mari priorități ale sale și care trăiește cu integritate și concentrare pentru a le atinge.

„Mie ce-mi iese?” Cultura noastră ne învață că dacă dorim ceva în viață, trebuie să „căutăm locul întâi”. Aceasta spune: „Viața este un joc, o cursă, o competiție, și ai face bine să o câștigi”.

Colegii de școală, de muncă, chiar membrii familiei sunt văzuți ca fiind concurenți – cu cât câștigă ei mai mult, cu atât rămâne mai puțin pentru tine.

Desigur, încercăm să părem generoși și bucuroși pentru succesul celorlalți, dar în sinea noastră, în particular, foarte mulți dintre noi avem inima neagră de supărare când ceilalți reușesc. Multe dintre lucrurile mărețe din istoria civilizației noastre au fost realizate prin voința independentă a unui suflet hotărât. Dar cele mai mari oportunități și realizări nelimitate ale Erei Lucrătorului cu Cunoștințe sunt rezervate celor care stăpânesc arta lui „noi”. Adevărata măreție va fi realizată prin mintea amplă ce lucrează în mod altruist – cu respect reciproc, pentru beneficii reciproce.

Setea de a fi înțeles. Puține nevoi ale inimii omenești sunt mai mari decât nevoia de a fi înțeles – de a avea un glas care este auzit, respectat și apreciat – de a avea influență. Cei mai mulți cred că elementul cheie al influenței este comunicarea – a transmite clar punctul de vedere și a vorbi într-un mod persuasiv. De fapt, dacă te gândești bine, oare nu ți se pare că în timp ce ceilalți îți vorbesc, în loc să-i asculți cu adevărat pentru a-i înțelege, adesea ești preocupat să-ți pregătești răspunsul? Influența începe cu adevărat atunci când ceilalți simt că tu ești influențat de ei – când ei se simt înțeleși de tine –, că i-ai ascultat sincer și în profunzime și că ești deschis. Dar cei mai mulți oameni sunt prea vulnerabili emoțional ca să asculte în profunzime – să-și suspende agenda suficient de mult timp ca să se concentreze asupra înțelegerii, înainte de a-și comunica propriile lor idei. Cultura noastră strigă după, ba chiar pretinde înțelegere și influență. Totuși principiul influenței este guvernat de înțelegerea reciprocă ce se naște din angajamentul inițial, al cel puțin uneia dintre persoane, de a asculta în profunzime.

Conflict și diferențe. Oamenii împărtășesc atât multe lucruri în comun, totuși sunt extraordinar de diferiți. Gândesc diferit; au valori, motivații și obiective diferite, iar uneori sunt în competiție. Din aceste diferențe se nasc, în mod natural, conflicte. Abordarea competitivă a societății pentru rezolvarea conflictului și diferențelor tinde să se centreze pe ideea „câștigă cât de mult poți”. Deși a rezultat mult bine din arta iscusită a compromisului, prin care ambele părți renunță la pozițiile lor până când se ajunge la un punct de mijloc acceptabil, niciuna dintre părți nu ajunge să fie cu adevărat mulțumită. Ce risipă este să lași diferențele să reducă oamenii până la cel mai mic numitor comun dintre ei! Ce risipă este să eșuezi în a lansa principiul cooperării creative în dezvoltarea de soluții la probleme care sunt mai bune decât viziunea inițială a fiecărei părți!” - Stephen Covey

Audiobook-ul ”Cele 7 obișnuințe ale persoanelor extraordinar de eficace” arată tehnicile de schimbare a paradigmei pentru a interioriza aceste obiceiuri. Paradigma este modul în care un individ percepe ceva, iar Covey spune că înainte de a face schimbări este necesar să ne concentrăm pe atitudinile și comportamentele individuale. Punctul de concentrare al audiobook-ului este obținerea eficienței personale și interpersonale. Autorul este de părere că victoriile private preced victoriile publice și că este necesar să ne ținem de promisiunile pe care ni le facem nouă înainte de a face promisiuni celorlalți. Primele trei obișnuințe se referă la propria persoană. obiceiurile 4,5,6 se referă la munca de echipă, cooperare și comunicare. Aceste obiceiuri se referă la transformarea unei persoane de la dependență, la independență și apoi interdependență. Al șaptelea principiu se referă la continua dezvoltare și devenire a individului.