pag. 21-22
Învolburatul nor negru mai
scuipă niște mâzgă lipicioasă de întuneric, prinzându-i pe Ashley și pe
Brian, astfel încât să nu se mai poată mișca. Ashley privi cu ochi mari
cum un bulgăre de întuneric topea pământul... lăsândin urmă o gaură ce
picura, plină cu cerneală roșie.
Pe când cei doi copii se agățau unul de altul, norul cel alb continuă pur și simplu:
- Soluțiile au fost deja create. Sunteți aici să le descoperiți și
să deveniți conștienți de ele. Principiile matematicii au fost
întotdeauna la îndemână, chiar și atunci când rătăceam prin peșteri. Doi
ori doi întotdeauna face patru; asta nu poate putrezi, nu se poate
degrada, nu poate obosi sau deveni speriat, nici nu poate pleca în
concediu. Este un concept. Este o conștiență. Sunteți aici pentru a
deveni conștienți.
Fata și băiatul erau emoționați. Semințele visului lor nv cepură să capete o formă.
În timp ce meditau, nu au observat norul întunecat coborând încet
printre copaci, din ce în ce mai aproape de ei, ”sorbindu-și” drumul ca o
ceață lipicioasă. Forma sa rotitoare și răsucită se preschimbă într-o
formă nouă și plăcută - un nou prieten, exact ca ei.
El spuse că se numea To”mmy și că îi plăcea ce spuneau ei. Își puse mâinile reci pe umerii lor și spuse:
- Ați văzut norul acela întunecat planând acolo? Acela e un nor de
furtună serioasă și ar putea spulbera totul. Dintr-odată, înspăimântați,
băiatul și fata priviră în jurul lor. Tommy adău¬gă amenințător:
- Se va înrăutăți dacă nimeni nu va face nimic în privința lui. Ar
fi bine să mergem să găsim pe cineva. Pe cineva mai mare decât noi. Pe
cineva care știe mai bine.
Pe când îl ascultau, o ceață îi înconjură. Acum nu mai știau pe ce
drum să o ia. Erau pierduți. În vreme ce Tommy mergea în fața lor, ei se
simțeau singuri și speriați, pierzând, cu fiecare pas, din ce în ce mai
multă încredere.
În timp ce îl urmau pe Tommy, nedorindu-și să fie cu totul singuri
și crezând că noul lor prieten avea răspunsurile, pielea li se făcu de
găină, iar sistemele lor interne de ghidare strigau Nu mergeți cu Tommy!
Totuși, se întrebau unde ar fi putut merge dacă nu mergeau cu Tommy,
deoarece era clar că se apropia o furtună serioasă.
Tommy spuse:
- Priviți, nu-i așa că-i tare? El arătă spre o potecă de frunze pe care fiecare frunză părea perfect conectată cu celelalte.
- Priviți cum totul se potrivește atât de perfect. Să mergem!
Această potecă există de multă vreme. Puteți vedea unde au pășit toate
urmele mai înainte? Doar puneți-vă picioarele în același loc. E ușor.
Într-un puseu de emoție, Ashley și Brian au luat-o la fugă pe
potecă, până ce picioarele lor se afundară, în mod neașteptat, în
frunzele subțiri.
Icniră neajutorați... și plonjară în întuneric. |
Adevăr Divin
