pag. 9-10
I. CURAJUL DE A VORBI DESPRE BÃTRÂNEȚE
Cui nu-i plac tinerețea și dragostea? Tuturor ne plac. Toți vrem să trăim veșnic și fericiți.
Cui îi plac bătrânețea și ponoasele ei? Nimănui. Ni-meni nu vrea să îmbătrânească și să moară.
Adevăruri axiomatice, veritabile truisme de elită. O mare parte din
viață nici nu le pomenim, deși le purtăm în cârcă încă de la naștere. Și
totuși... vine un timp al curajului, al tupeului de a le privi în față,
timpul când trebuie să studiezi problema. E acel timp când treci
pragul, când un ochi încă râde, pe când celălalt începe să lăcrimeze. E
timpul tranziției către bătrânețe. Chiar dacă te pregătești îndelung
pentru momentul acesta, de surprize nu poți scăpa cu totul. (E ca în
copilărie, când te joci de-a v-ați ascunselea. Nu știi unde se pitește
tovarășul de joc - deși bănuiești -, dar știi cine e și totuși, în clipa
în care îți apare în față, te sperii.)
E timpul când în mintea ta apare o întrebare cardinală: ”Și acum ce urmează?”.
Mulți spun că fiecare îmbătrânește în felul său. E adevărat, fiecare
cu trupul, cu mintea și cu sufletul lui, dar oamenii au, totodată,
experiențe comune și un destin comun. Poți să înfrunți pieptiș
bătrânețea de unul singur, fără să tragi măcar cu ochiul la bătrânii
trecutului și ai prezentului? (E posibil, desigur, dar cu anumite
riscuri.) Autointerogația ”Și-acum ce urmează?” are un răspuns pur, dar
nu întotdeauna și simplu: ”Urmează încă o treime de viață”. De fapt,
subtextul întrebării este: ”Cum să fac pentru a mă bucura în continuare
de o viață bună?”.
De abia aici răspunsurile sunt greu de dat. Se pot distinge viziuni
pozitive și negative, direcții corecte și greșite - toate emanații ale
travaliului existențial al acestui minunat, dar complicat homo sapiens.
Fiecare și toți la un loc am tras de viață ca s-o facem suportabilă,
îndestulătoare și binemeritată, iar viziunea dominantă a fost, rămâne și
va fi mereu optimistă, în ciuda deziluziilor personale sau istorice.
între a trăi veșnic și a muri nu putem alege, dar în cuprinsul
vieții noastre putem avea tot felul de opțiuni: mici, mari sau foarte
mari. Acum a sosit vremea unei formidabile alegeri. Ce fel de bătrânețe
vrei să ai: bună sau rea, frumoasă sau urâtă, reușită sau ratată?
Bineînțeles, răspunsul tău va fi totdeauna cel pozitiv. Și astfel am
ajuns din nou în punctul nevralgic al problemei: ”Știi ce ai de făcut?”.
Ca în orice materie de mare complexitate și adâncime, soluțiile minune, tranșante și general valabile sunt practic... |
Adevăr Divin
