pag. 30-31
Neurobiologul Bruce Lipton
sugerează că mintea subconștientă stochează informații la fel ca un
aparat de înregistrat, doar că înregistrează programe. La apăsarea unui
buton, redă acele programe și va face acest lucru mereu în aceeași
manieră. Prin urmare, este normal să afirmăm că acest buton este adesea
apăsat de stimuli din mediul înconjurător. De exemplu, dacă așteptăm pe
cineva care întârzie, această experiență ne poate reaminti de o
experiență dureroasă din trecut, legată de sentimentul de abandon.
Stimulul este atunci o urmă emoțională a unei experiențe dureroase
stocată în memorie. Majoritatea oamenilor nu pot face diferență între
aceste programe pentru că ele se formează foarte devreme (uneori chiar
pe perioada ultimului trimestru fetal). De exemplu, programele stocate
în subconștientul fetusului au fost create de-a lungul experiențelor
sale vizavi de reacția mamei lui și a celor din jur.
Dinainte de a se naște și până la vârsta de cinci ani, modul în care
un copil observă și experimentează lumea este conform programelor care
îi trimit informații, în mod direct, în subconștient, fără vreo analiză
sau întrebare anterioară. Repetiția permite informației să ajungă în
mintea noastră subconștientă. Această preluare de informații fără
întrebări are loc deoarece copilul nu este încă capabil să analizeze sau
să dezbată calitatea informației; pur și simplu, preia totul.
Cantitatea uriașă de informație pe care copiii o primesc provine de la
părinți, frați, surori și de la comunitate și este preluată de
subconștientul lor ca un adevăr pur.
După doctor Lipton, mintea conștientă, partea care cuprinde
dorințele noastre conștiente și aspirațiile, ocupă aproape 5% din
creier. Mintea subconștientă (conținând programele învățate de la
părinți și de la celelalte persoane din viața noastră) ocupă celelalte
95 % din creier. Și subconștientul este dominant în general.
Acest lucru este foarte important dacă vrem să explicăm de ce, de
multe ori, când ne-am hotărât să facem ceva, nu reușim să facem acel
lucru; credințele din mintea noastră subconștientă sunt în contradicție
directă cu ceea ce ne dorim în mintea noastră conștientă. Aceste
credințe subconștiente trec peste intențiile noastre conștiente pentru
că sunt mai puternice și au efecte mai mari.
Programarea timpurie
Chiar dacă oamenii devin conștienți cu trei luni înainte de a se
naște, ei au o conștiință de tipul sentiment și reacție. Procesul
neurologic superior care conduce la diferențierea conștientă a
experiențelor nu se manifestă decât după vârsta de cinci sau șase ani.
De aceea, un copil nu este conștient și nu își înțelege propriile
experiențe decât după această vârstă.
Primii cinci ani din viața noastră sunt o perioadă de instalare de
programe, cu care vom funcționa mai târziu. Copii fiind, preluăm
informații din orice vedem, auzim sau experimentăm de la părinții noștri
și din mediul înconjurător. Această infomație ajunge în mod direct în
subconștientul nostru. Ba mai mult decât atât, nu facem nici un fel de
discriminare a meritelor relative ale acestor programe. Fiind copii, noi
nu avem capacitatea de a ști dacă informația este corectă.
Învățăm cum să devenim parte a unei familii și a unei comunități pe
baza acestor experiențe preluate. Aceste programe se așază în
subconștientul nostru chiar dacă sunt informații false pentru că atunci
când suntem copii nu avem abilitatea de a gândi, de a selecta și de a
pune sub seninul întrebării aceste informații. Astfel, este ușor pentru
subconștient să treacă peste conștient, deci și peste aspirațiile,
dorințele și credințele despre sine, influențând totodată rezultatul
eforturilor noastre.
Putem vedea că mintea subconștientă conține programele învățate de
la alții. Suntem pregătiți în ce fel să reacționăm la viață. Acceptăm și
preluăm credințele altor oameni. Ele ne grăbesc reacțiile și
comunicarea cu ceilalți în majoritatea timpului, ne sabotează și
subminează abilitățile naturale. Ba... |
Adevăr Divin
