pag. 9
Diversificarea alimentației se
dovedește a fi întotdeauna o etapă interesantă din viața părinților și a
bebelușilor lor, însă este necesar să înțelegem că acesta trebuie să
fie un proces care se petrece în mod natural, astfel că niciodată nu
trebuie forțat. Cu toții știm că bebelușii pot începe să con¬sume hrană
solidă odată cu vârsta de 6 luni - nu mai devreme, cum se obișnuia pe
vremuri, adică în preajma vârstei de 4 luni, deoarece atunci sistemul
lor digestiv e mult prea fragil, nepregătit încă pentru a ingera
alimente solide.
Trebuie să realizăm că între lunile a șasea și a noua, pe lângă
toate celelalte abilități câștigate, bebelușii învață cum să prindă
între gingii - ori între dințișori - o jucărie sau bucăți de hrană
solidă. Treptat, vor deprinde cum să țină mâncarea în gură, cum să își
folosească limba, cum să treacă îmbucătura dintr-o parte într-alta, iar
abia mai apoi vor învăța că mâncarea trebuie mestecată și înghițită. În
primele săptămâni, părinții vor observa că bebelușul nu izbutește încă
să rețină mâncarea, astfel că, în mare parte, o va scuipa. Nu este nicio
problemă: lăsați copilul să experimenteze în voie, până când își va da
seama cum trebuie să funcționeze gurița lui.
Odată ce începeți diversificarea, parcurgeți lent fiecare etapă,
fără să obligați copilașul să mănânce, dacă acesta nu vrea. Oferiți-i
bebelușului ingrediente noi doar atunci când este deja sătul, întrucât,
la primele încercări, mai degrabă se va juca și va studia mâncarea,
decât să o ingereze. Percepția lor despre mâncare fiind una relativ
necunoscută, micuții trebuie să facă diferite încercări si să se
familiarizeze cu noi texturi, gusturi și culori.
Nu începeți cu cerealele! Preferabil ar fi să le lăsați deoparte
pentru o perioadă. Cred că părinții ar trebui să evite mai mult
introducerea alimentelor care conțin gluten, decât a nucilor, semințelor
și crudităților, fiindcă această categorie de prote-ine din cereale
poate crea nume-roase probleme, precum reacții ciudate, dureri de
intestine sau chiar o intoleranță violentă la gluten. Mulți
”specialiști” susțin că ar trebui introduse în alimentația micuților
tocmai ca să se combată intoleranța,...
pag. 127
7. Zmeura
Este bogată în vitamina E și în grăsimi benefice omega-3. Conține
potasiu, mangan, fier, magneziu, cupru, vitaminele C, B1, B2, B3 și acid
folic și de 50 de ori mai mulți antioxidanți decât căpșunele.
În primul său an de viață, favoritele lui Sophie au fost căpșunele,
însă pe parcurs a învățat să aprecieze și zmeura, pe care și-o culegea
singură în fiecare zi. Asta se întâmpla când avea un an și 3 luni - era
un deliciu s-o vezi cum își făcea provizii în ambele mâini. Am
încurajat-o întotdeauna să mănânce zmeură, chiar dacă la primele
încercări nu prea i-a plăcut. Am folosit, de asemenea, frunzele, pentru
ceai și pentru sucurile verzi de zi cu zi, dar și uleiul din semințe de
zmeură, pentru crema solară despre care știm că are un factor de
protecție de 30-50.
8. Frunzele verzi si vlăstarii
Sunt bogate în antioxidanți și proteine (în special vlăstarii).
Conțin o serie de minerale, printre care fier, calciu, magneziu și acid
folic, precum și procente însemnate de vitamina C sau vitamina K, găsită
mai rar în crudități. Din acest motiv, sunt considerate superalimente
și trebuie mâncate zilnic, în cantități cât mai mari. Cea mai bună
opțiune ar fi să se consume cel puțin o salată și minimum 1-3 pahare
mari cu sucuri verzi în fiecare zi.
9. Rodia
Este un miracol de fruct, care nu ar trebui să lipsească din
alimentația bebelușilor de peste 6 luni, a copiilor mai mari, dar nici
din cea a adulților. Rodia e o sursă excelentă de antioxidanți, de
vitamine C și E; conține calciu, magneziu, fier, fosfor, potasiu, zinc,
seleniu etc. În cazul adulților, sucul de rodie reglează tensiunea
arterială, previne îmbătrânirea prematură, menține inima sănătoasă,
echilibrând nivelurile de colesterol, susține buna funcționare a
rinichilor, plus multe alte beneficii. |
Adevăr Divin
