pag. 12-13
Consumul cărnii - nesănătos și nesustenabil
Haideți să recunoaștem trei lucruri despre carne:
1. Multe animale nevinovate trebuie să moară pentru ca noi să mâncăm carne. Acest lucru nu este drept.
2. Având în vedere consumul mare de carne de pe tot mapamondul, o
groază de animale fără vină trebuie crescute pentru a fi ucise. Asta
înseamnă foarte multe resurse naturale și vegetale dedicate creșterii
lor, în condiții inumane. Acest lucru este nesustenabiî - și deja s-au
încălcat limitele naturale în căutarea cărnii ieftine, obținute rapid.
3. Consumul frecvent al cărnii nu este sănătos, din motivele
enunțate în secțiunea anterioară și din cele prezentate mai jos.
în trecutul nu prea îndepărtat, animalele destinate consumului
alimentar erau duse la pășune, unde, tehnic vorbind, transformau iarba
curată în proteine. în ziua de azi, acest lucru s~a schimbat. Multe
animale nu pasc în libertate, fiind crescute în ferme, unde stau închise
cât e ziua de lungă. Și chiar dacă sunt lăsate libere, poluarea și
chimicalele din iarbă și din mediul înconjurător afectează calitatea
cărnii. Observați cum sunt crescute acum animalele, dar mai ales cu ce
sunt hrănite și vindecate de zecile de boli de care suferă în timpul
scurtei lor vieți. Vă invit să faceți o vizită la o fermă industrială.
Găsiți-le pe cele care expediază carnea la magazinele mari, de unde o
cumpărați voi de obicei. Cred că, dacă îmi veți urma sfatul, dorința
voastră de a consuma carne ar scădea considerabil.
Alimentația acestor biete animale este bazată pe tot felul de
prafuri și furaje, având o compoziție care se îndepărtează mult de cea a
hranei lor naturale. Sunt nutrite cu amestecuri de grâne ieftine,
foarte adesea modificate genetic, și acelea crescute cu o mulțime de
pesticide.
De asemenea, sunt îndopate cu furaje combinate cu prafuri din oase
sau organe provenind de la diferite animale moarte (carne al cărei
termen de garanție a expirat, rămășițe de prin abatoare, precum mațe,
zgârciuri, organe, piele și gheare etc). Am auzit inclusiv de cazuri în
care diverse mortăciuni - șobolani, câini, pisici, iepuri -, ba chiar și
organe umane de prin spitale sunt utilizate pentru ”îmbunătățirea
proteică” a furajelor. Toate aceste rămășițe și leșuri sunt fierte și
transformate într-o pastă, cu ajutorul unor blendere industriale. Pentru
producătorii de furaje, proteina e proteină, indiferent de sursă. Se
știe că nivelul crescut de proteine în furaje ajută la creșterea mai
rapidă a animalelor, astfel că producătorii caută sursele cele mai
ieftine cu putință, pentru a-și mări profitul. Practica aceasta este
veche și cunoscută de fermieri, atât de cei din România și alte țări
europene, cât și de cei din SUA.
Să nu credeți că doar animalelor de fermă li se dă să mănânce așa
ceva. Mulți țărani care afirmă că au păsări și animale crescute natural
tot cu asemenea furaje le hrănesc, în mare parte. Sau: v-ați întrebat
vreodată din ce e făcută mâncarea specială pentru animalele de companie,
precum câinii și pisicile?
Pe lângă toate aceste crime împotriva bietelor animale, hrana lor
este îmbibată cu substanțe chimice și hormoni de creștere, ”glazurate”
cu supradoze de antibiotice, de multe ori introduse în concentrații mai
mari decât cele obișnuite și propuse special pentru animale, ca să li se
asigure o creștere rapidă într-un mediu nesănătos și să fie pregătite
pentru abator. Motivația fermierilor sau a țăranilor care s-au
”deșteptat” de vreo câțiva ani încoace, aceia de la care credem că
achiziționăm produse mai sănătoase? Toți caută să aibă o producție cât
mai mare, pierderi cât mai puține și un câștig cât mai rapid. Iată unul
dintre motivele principale pentru care proteinele de origine animală
n-ar trebui să ne intereseze. Dar, mai presus de toate, gândiți-vă la
hrana animalelor, ajunse acum carnea de pe mesele noastre și care, prin
ingerare, devine parte din noi și din viitorul sănătății noastre. La
http://bit.ly/proteinele-animale, vă invit să citiți un articol despre
conținutul mezelurilor și al semipreparateior din carne, unde dezvălui o
parte din realitățile privind acest subiect.
Dacă vă imaginați că asaltul asupra animalelor și cărnii se termină
odată cu abatorul, ei bine, vă înșelați. El continuă în cadrul
proceselor de fabricare și comercializare a cărnii și produselor
derivate prin:
• Substituirea cărnii de calitate superioară cu una de calitate
inferioară (de pildă, înlocuirea cărnii macre cu MDM - carne dezosată
mecanic, cu valoare biologică și calitate microbiologică scăzute).
• Comercializarea de carne alterată, al cărei viciu este mascat prin
prelucrarea și transformarea în produse finite, cu adaosuri de
condimente, aditivi alimentari (E-uri) și alte ingrediente.
• Substituirea cărnii unui anumit animal cu o carne provenită de la
alte animale, pentru care trebuie menționată obligatoriu originea - dar,
în fapt, nu este (de exemplu, carne de porc amestecată cu carne de
măgar, nutrie, cal - sau chiar carne provenită de la specii
necomestibile, cum ar fi de câine ori pisică).
• Procesarea sau comercializarea cărnii prelevate de la animale
moarte, tăiate în agonie sau bolnave, care le fac improprii consumului
uman.
• Falsificarea produselor din carne - precum carnea tocată, pasta de
mici, preparatele din carne (cârnați, mezeluri, salamuri, mușchiuleț,
jambon, alte specialități) și conservele din carne - prin înlocuirea
unor componente valoroase cu altele inferioare: șorici, grăsime,
tendoane, organe (urechi, stomac etc).
• Introducerea unor aditivi alimentari pentru reținerea apei (gumă
caragenan E 407, coloranți, carmin E 120, polifosfați E 452, amidon E
1404, E 1440), soia (făină, izolate, concentrate, texturate proteice),
plus alte ingrediente sau condimente în cantități mai mari sau
neautorizate.
După cum vedeți, carnea din trecut nu se mai poate compara cu ceea
ce ni se oferă în ziua de azi. Un exemplu elocvent: potrivit opiniei
experților, doar 14 porții de mezeluri pe... |
Adevăr Divin
