Lansare sâmbătă, 25 aprilie, ora 17, Librăria Humanitas de la Cișmigiu
Timp de mai bine de patruzeci de ani (1962–2003), Karol Wojty³a,
episcop al Cracoviei, devenit apoi primul papă polonez din istorie și,
după moarte, sfânt al Bisericii Catolice, și-a consemnat în două agende
principalele momente ale zilelor de reculegere, rugăciunile, lecturile,
meditațiile profunde, emoționante și frământările care reflectă grija
față de cei apropiați, față de instituția care i-a fost încredințată –
Biserica – și față de problemele întregii lumi. De la prima afirmație
categorică „Sunt întru totul în mâinile Domnului“ până la reflecția „S-a
împlinit timpul“ și la cel din urmă „Deo gratias“, îl însoțim pe Karol
Wojty³a – Ioan Paul II de-a lungul unei căi spirituale impresionante,
calea vieții și slujirii sale. Deopotrivă școală teologică și școală a
dragostei, acest extraordinar document ne dezvăluie taina sufletului
unuia dintre cei mai iubiți oameni ai zilelor noastre și un loc
spiritual aparte în care ceea ce este omenesc și ceea ce este
dumnezeiesc se îmbină în dimensiunea sfințeniei.
„Văd în slujirea mea o cale de participare la lucrarea Mântuirii.“ (Karol Wojty³a, 12 august 1969)
„Fie ca lectura însemnărilor personale ale Papei Ioan Paul II să ne
ajute pe toți să descoperim profunzimea spirituală a omului secolului
XXI și să ne ducă la o și mai mare iubire pentru Dumnezeu și pentru
semeni.“ (Card. Stanis³aw Dziwisz, mitropolitul Cracoviei)
„Cu toate că Isus nu s-a numit pe Sine preot, a dezvăluit până la
capăt sensul preoției și, înainte de orice, profilul «preoțesc» al
existenței umane. Preoția este înscrisă în lume și în om ca poli ai
existenței profund legați. În preoție, creația se exprimă în strictă
dependență față de Creator, dar în același timp raportată la Creator și
orientată către El. Omul este capabil de această raportare și orientare
deoarece a fost instituit «stăpân» al creației. De asemenea, a fost
dăruit cu stăpânirea de sine. Și de aceea, ca stăpân al creației și
stăpân al său, se poate oferi pe sine: dar din întreaga creație și,
înainte de orice, din sine însuși. În acest sens, preoția este o sinteză
deosebită a existenței create, care se exprimă și se articulează în om
și prin om în deplinătatea sensului ei. Preoția se naște din dragoste și
aprofundează dragostea ca liant al creaturilor și liant între creaturi
și Creator.“ |
Adevăr Divin
