E limpede că și adulții au nevoie de povești. Numai că zânele lor și-au
scurtat rochiile, și-au tăiat părul care le ajungea cândva la călcâie și
au învățat să fie femei, ceea ce e mult mai complicat și mai periculos
decât meseria de zână.
E limpede că și adulții au nevoie de povești. Numai că zânele lor și-au
scurtat rochiile, și-au tăiat părul care le ajungea cândva la călcâie și
au învățat să fie femei, ceea ce e mult mai complicat și mai periculos
decât meseria de zână. Un mănunchi de istorii cu femei așadar, spuse
simplu, captivant, de un povestaș a cărui viață seamănă ca două picături
de rouă cu a lui Mircea Cărtărescu. În fiecare poveste e un sâmbure de
neobișnuit care stă ascuns în carnea obișnuitului, în „ordinar” o
sămânță de extraordinar care dă rod epic. Un omagiu (adesea în sensul cel mai concret, erotic, al cuvântului) adus femeilor „pentru că sunt femei“.