| Povestirile Constantinei Palmer nu sunt nici teologice, nici
catehetice. Ele sunt relatări personale, nemijlocite, ale propriilor sale experiențe
duhovnicești trăite într-;o mănăstire ortodoxă, prin intermediul cărora autoarea
împărtășește cititorilor nu numai trăirile ei de taină într-;un univers existențial
plin de iubire și dăruire, ci și invitația de a explora în profunzime acest mod
de viață. O astfel de invitație ne deschide paginile cărții de față, îndemnându-;ne
să pătrundem într-;o lume mai puțin cunoscută, pentru a afla cât mai multe aspecte
interesante, inedite, ziditoare de suflet culese din viața de zi cu zi într-;o
mănăstire de maici.
S-;au scris multe cărți și biografii ale părinților stareți contemporani,
diferite relatări ale unor experiențe duhovnicești dobândite în mănăstiri de
călugări, dar caracterul unic al viețuirii monahale în mănăstirile de maici a
rămas deseori ascuns, departe de ochii pelerinilor. Desigur, în Hristos Domnul
nu mai este parte bărbătească și parte femeiască (Galateni 3, 28), însă
călugăria femeilor are totuși o calitate distinctă. „Bărbații, după cum spunea
o maică stareță, încearcă să taie sfoara cu toporul dintr-;o singură lovitură;
femeile se nevoiesc să o desfacă încet. Altfel spus, bărbații încearcă să-;și
reteze patimile năpustindu-;se cu forță asupra lor, în timp ce femeile se
străduiesc fără încetare să se lupte cu patimile, dar duc această luptă treptat-;treptat,
fără a atrage atenția asupra lor.” |
Adevăr Divin
