PARTEA I
21 Decembrie 2012 -
inceput, nu sfârșit
Această noapte de
august a anului 2012, mi-a adus și tristețe, și speranță și o imensă bucurie. în
timpul întâlnirii cu Mesagerii mi-am permis din nou să le adresez întrebarea
arzătoare - Ce se întâmplă în 21 decembrie?
Din răspunsurile lor
am tras concluzia că nu se va întâmpla nimic, că va fi o trecere lentă, la nivel
vibrațional, că foarte puțini oameni vor simți ceva, că cei mai mulți vor fi
supărați nu că n-au simțit, ci că nu s-au produs dezastre. Dar dacă eu am
interpretat greșit? Dacă Ei nu asta au vrut să spună? De ce, în final, m-au
atenționat cu privire la ce voi transmite oamenilor?! De ce m-au sfătuit să
tac, în momentul în care eu am concluzionat – nu va fi nimic!?
Având în vedere că
de-a lungul anilor, Ei mi-au spus mereu că nimeni nu este la curent cu Planul
Divin, legat de Marea Trecere, nici chiar Fiul – că este „ceva” doar de Tatăl
Ceresc stiut- nu cumva se tem să-mi dea mai multe informatii, fiind convinși că
nu le dețin pe cele adevărate?!
Să fie oare iritati de
insistentele mele de a afla cât mai multe despre acea dată? În linii mari Ei
mi-au dat niște sfaturi, care par a fi utile în orice situație, care ne vor
ajuta indiferent de ce se va întâmpla, totuși... există ceva ce mă frământă teribil.
Dacă nu va fi nimic,
de ce a fost nevoie de pregătirea noastră Aici timp de zeci de ani? De ce am
ales să venim sau am fost trimisi în această existentă la sfârsitul acestor
cicluri? Este oare obligatoriu să se termine totul după tiparul din urmă cu
douăzeci si sase de mii de ani? Nimeni nu știe! De ce oare m-au sfătuit să țin
spirala de la echinocțiul din septembrie normal, iar pe cea din decembrie mai
devreme? M-au sfătuit sau am hotârăt de una singură? Nu cumva nu mai am capacitatea de a interpreta mesajele
lor în mod corect?
Întotdeauna mi-am
întărit ideea că la acea dată Lumea va trece într-o dimensiune nouă, ce o va
duce spre „marele bine”, m-au determinat să scriu ce se va întâmpla atunci și
dupa „atunci”, dar oare eu am înteles corect? Evident- da, altfel nu m-ar fi
lăsat să scriu despre asta!
Și ca să nu continui
să-mi pun zeci și sute de întrebări sau să cred din nou că sunt nebună, o să iau
lucrurile asa cum sunt, îmbrăcându-le în cea mai frumoasă formă pozitivă
cunoscută pe Pământ. Îmi voi face treaba asa cum „este hotărât” și Dumnezeu știe ce se va mai întâmpla.
Dar cum nu se poate să
trăiești liniștit în lumea asta, de ce să nu-mi mai pun eu tot felul de întrebări
care să mă scoată din ritm până la urmă?
Dacă nu se va întâmpla
nimic, atunci de ce la ședințele de după spirală, când eu am niște date sigure,
unii oameni au perceput anumite dezastre? Este un răspuns pe care numai Ei mi-l
pot da!
Așadar, să așteptăm
următoarea întâlnire!
***
Este 16 septembrie
2012, iar eu mă simt de parcă au trecut ani de la începutul nopții și până acum
(10 dimineața), sunt puțin confuză, dar și fericită pentru răspunsurile pe care
le-am primit, desi nu am adresat nicio întrebare.
M-am trezit în fața
Lor ca și până acum, cu singura diferență că parcă aveam picioarele libere și
nu înțepenite ca de obicei.
– Ai vrut niște răspunsuri, deși nu era cazul, legate de datele pe
care le recepționezi direct în timpul meditațiilor?
– Da, dar asta după întâlnirea trecută, când eu am tras niste
concluzii.
– Ce fel de concluzii?
– Că trecerea din 21
va fi una lentă, nicidecum urmată de dezastre.
– Și regreți?
– Doamne- fereste!
– Atunci?!
– Voi m-ați lăsat
mereu să înțeleg că atunci nu știți ce se va întâmpla, însă la întâlnirea din august
mi-ați spus destul de clar că nu va fi nimic!
– Am spus Noi asta?
– Nu direct, dar m-ati
lăsat să cred asta.
– Te-am lăsat să crezi
ce vrei, asa cum si noi la rândul nostru credem ce vrem, având în vedere că numai
Tatăl știe ce se întâmplă!
– Păi. .. asta este
problema, că nu mai știu ce să mai cred...
- Ce vrei!
– Ce vreau?
– Exact!
– O să fie o trecere
lină!
– Poate fi!
– Poate sau este?
– Spune tu!
– Este!
Așa, așa trebuie să
gândești! De ce voi pământenii reacționați atât de diferit când auziți de
dezastre?
– În ce sens?
– Parcă vi le doriti! –
Aaa, nu, nu este adevărat! De treisprezece ani mă tot rog să nu se
producă nimic rău, să fie o
Pag. 5 – 9 | 
Adevăr Divin
