Efectul de Lună de Miere

Pentru majoritatea oamenilor, luna de miere a fost un moment de fericire deplină, de sănătate robustă și energie abundență. Viața era atât de frumoasă, încât abia așteptau să se dea jos din pat dimineața pentru a experimenta mai mult Rai pe Pământ.

Imaginează-ți cum ar fi experiență ta planetară dacă ai menține Efectul de lună de miere de-a lungul întregii vieți! Dr. Bruce H. Lipton, autorul faimoasei cărți Biologia credinței, arată că Efectul de lună de miere nu e un eveniment întâmplător sau o coincidență, ci o creație personală. Cartea de față îți dezvăluie cum manifești Efectul de lună de miere și de ce îl pierzi. Această cunoaștere îți dă puterea să creezi din nou experiența de lună de miere, de data aceasta într-un mod care asigură o relație fericită și eternă.

Gândiți-vă la cea mai fantastică poveste de iubire pe care ați trăit-o – Marea Iubire, când erați îndrăgostiți până peste urechi. Ați făcut dragoste zile în șir, nu v-a trebuit mâncare, abia dacă simțeați nevoia de apă și debordați de o energie inepuizabilă: e vorba de Efectul de Lună de Miere, care ar trebui să dureze veșnic. Foarte des însă, luna de miere se transformă în ciorovăieli cotidiene, poate chiar în divorț sau, pur și simplu, în toleranță. Vestea bună este că nu trebuie să se termine așa.

Ați putea crede că Marea Iubire a fost, în cel mai bun caz, o coincidență sau, în cel mai rău caz, o amăgire și că sfârșitul Marii Iubiri a fost un ghinion. Voi explica, în această carte, cum puteți crea Efectul de Lună de Miere în viața voastră, dar și aduce sfârșitul lui. Odată ce știți cum l-ați creat și cum l-ați pierdut, puteți, ca și mine, să renunțați la a vă mai plânge de karma proastă a relațiilor avute și să creați o relație de tipul fericiți-până-la-adânci-bătrâneți, după care s-ar da în vânt și un producător dela Hollywood. Asta este ceea ce am descoperit eu, după decenii de nereușite.

• Bruce Lipton

...de ceea ce mi-am spus eu pentru a mă convinge că lucrurile nu stau chiar așa, undeva, la un anumit nivel, știam, pentru că îi citisem energia, vibrațiile rele.
Pentru a crea Efectul de Lună de Miere în viața voastră, trebuie să profitați de un extraordinar dar înnăscut: capacitatea de a simți vibrațiile bune și pe cele rele. Pentru a face asta, va trebui, probabil, să dezinstalați programul care v-a fost instalat în tinerețe – deși acesta nu este singurul program pe care va trebui să-l dezinstalați, așa cum vă voi explica în Capitolul 4.
Foarte mulți dintre noi am învățat, de la o vârstă fragedă, să ignorăm mesajele pe care le primim pe cale energetică. „Nu-ți asculta sentimentele. Ascultă cuvintele.“ Așa că ne convingem, prin tot felul de argumente, că nu este adevărat ceea ce știm visceral la nivel energetic. Ignorăm semnalele de avertizare de tipul Mă minte când spune că mă iubește. Ne simțim vinovați (așa cum m-am simțit eu cu privire la profundul meu sentiment de aversiune față de vecinul acela), așa că ne dăm tot felul de explicații raționale, spunându-ne: Precis că nu am dreptate, pentru că spune exact ce trebuie; și, la urma urmei, îl iubesc, iar dragostea învinge tot. Sau ignorăm vibrațiile bune. E extraordinară, dar n-o să meargă, nu e genul meu.
Dacă "citirea" mesajelor transmise pe cale energetică vă sună a limbaj NewAge, care nu are nimic de-a face cu rațiunea și știința, ei bine, nu-i așa. Este, de fapt, fizică cuantică convențională - și iată că am ajuns și la adevăratul subiect al acestui capitol! A fost o vreme când citirea energiei celorlalți mi s-ar fi părut că ține de paranormal. Ca majoritatea biologilor din generația mea, am acceptat și eu principiile fizicii newtoniene, care măsoară și descriu, în mod strălucit, cum funcționează universul material. Când Newton a demonstrat că poate calcula mișcările sistemului solar, doar cu ajutorul datelor fizice, scoțându-L pe Dumnezeu din ecuație, între știință și religie s-a produs o fisură. Pe vremea când eu studiam științele, fisura se transformase într-o prăpastie. Până de curând, cercetătorii care studiază științele vieții s-au concentrat, în general, pe studierea tărâmului fizic, lăsând tărâmul invizibil în seama adepților religiei, dintre care eu nu fac parte.
Privind în urmă, îmi dau seama că și eu, și alți oameni de știință eram incredibil de naivi, când credeam că mecanica Universului putea fi explicată folosind doar fizica newtoniană tradițională, hiper-rațională. Oricât de corecte ar fi principiile newtoniene pentru lumea materială, ele nu sunt suficiente pentru a explica această lume, care include vibrații bune și rele, remisii miraculoase ale unor boli, comunicarea psihică și Efectul de Lună de Miere.
Ca mulți alți biologi, mi-a luat ceva timp să mă adaptez la lumea postnewtoniană. Când am reușit, în sfârșit, să înțeleg fizica cuantică, mi-am dat seama că Max Planck, Werner Heisenberg și eroul copilăriei mele, Albert Einstein, precum și alți gânditori de pionierat ne-au dăruit o fizică nouă, ce ne deschide o fereastră spre forțe pe care nu le putem vedea, dar care constituie adevărata substanță a vieții.
Fizica cuantică ne învață că nimic din ceea ce am crezut că este fizic nu este fizic. Dimpotrivă, tot ceea ce există în Univers este format din energie imaterială și totul radiază energie. Faptul că fiecare atom și fiecare moleculă radiază și absoarbe lumină (energie) este o realitate științifică. Și pentru că toate organismele sunt formate din atomi și molecule, și voi, și eu, și tot ceea ce trăiește în lumea asta radiază energie (vibrații). Inclusiv vecinul meu, prădătorul, care radia un fel de energie pe care ar fi trebuit să știu s-o evit!
Dar – ați putea protesta – faptul că stai pe o scenă și ții prelegeri despre Efectul de Lună de Miere, fără să cazi prin scenă, nu demonstrează, oare, că ești o ființă fizică și că scena prin care nu cazi este substanță materială?

pag. 31-32