Lupul de pe Wall Street

Eram în drum spre dormitorul lui Chandler ca să mă joc puțin de-a tatăl, așa cum făceam în fiecare dimineață, aceasta fiind pentru mine partea preferată a zilei. Chandler era singurul lucru din viața mea care era cu desăvârșire pur. De fiecare dată când o strângeam în brațe, era ca și cum întreg haosul și toată nebunia ar fi fost ținute în frâu.
în timp ce mă îndreptam spre camera ei, simțeam cum mă înviorez. Avea aproape 5 luni și era absolut perfectă. Dar când am deschis ușa camerei lui Channy - ce șoc uriaș! Nu era doar Channy înăuntru, ci și mămica ei! Stătuse ascunsă în camera lui Channy în tot acest timp, așteptând să intru!
Iată-le, așezate chiar în mijlocul camerei pe covorul cel mai moale, pe covorul roz cel mai splendid din câte pot fi imaginate. Fusese încă o mișcare extravagant de scumpă a lui mami, fost decorator aspirant - care, - pentru Dumnezeu, arăta extraordi¬nar de bine! Chandler stătea între picioarele ușor depărtate ale mamei ei - picioarele ușor depărtate! - cu spatele ei micuț și delicat sprijinit de pântecul ferm al lui mami și cu mâinile lui mami strânse în jurul burticii - pentru sprijin suplimentar. Amândouă arătau superb. Channy era o copie fidelă a mamei ei, moștenind de la ea ochii albaștri aprinși și pomeții superbi.
Am inspirat adânc pentru că voiam să simt din plin mirosul camerei fiicei mele. Ah, mirosul de talc, de șampon pentru bebeluși, de șervețele pentru bebeluși! Și apoi am inspirat din nou adânc pentru că voiam să savurez mirosul lui mami. Ah, șamponul ei cu balsam de 400 de dolari flaconul, cumpărat Dumnezeu știe de unde! Loțiunea pentru piele Kiehl, hipoalergenică, personalizată, urma aceea ușoară de parfum Chanel pe care îl folosea atât de nonșalant. M-au trecut niște fiori foarte plăcuți prin tot sistemul nervos central și prin pântec.
Camera în sine era absolut perfectă, o mică țară a minunilor, roz. O grămadă de animale de pluș erau împrăștiate, fără o ordine anume prin cameră. în partea dreaptă era un pătuț alb cu leagăn, făcut la comandă de firma Bellini de pe Madison Avenue, un chilipir de 60.000 de dolari. (Mami lovește din nou!) Deasupra lui, atârna o jucărie în roz și alb, care cânta douăsprezece cântece Disney, în timp ce personaje uimitor de realiste din poveștile lui Disney se învârteau de jur împrejur într-un ritm vesel. Fusese o altă mișcare a decoratorului meu aspirant, confecționată tot la comandă, de data aceasta doar pentru 9.000 de dolari (pentru o jucărie?). Dar cui îi păsa? Era camera lui Chandler, camera cea mai favorizată din casă.
M-am oprit o clipă să mă uit la soția și la fiica mea. Dintr-odată mi-a apărut în minte expresia cu răsuflarea tăiată. Chandler era goală pușcă. Pielea ei măslinie arăta foarte netedă și fără niciun cusur.
Și apoi, mai era mami, care parcă era îmbrăcată pentru a ucide sau, în cazul meu, pentru a mă tachina. Mami purta o rochiță roz fără mâneci cu un decolteu adânc. Crăpătura dintre sâni arăta fantastic! Părul ei blond extraordinar scânteia în lumina soarelui de dimineață. Rochia urca deasupra șoldurilor și puteam să văd totul până la talie. Era ceva ce lipsea din acest tablou... dar ce anume? Nu puteam să-mi dau seama, așa că am expediat gândul și am continuat să mă holbez la ea. Genunchii ei erau ușor îndoiți și mi-am lăsat privirea să lunece pe toată lungimea picioarelor. Pantofii ei se asortau perfect cu rochia, până la ultima nuanță. Erau Manolo Blahnik, costaseră probabil 1.000 de dolari, dar meritau fiecare ban, dacă vreți să știți la ce mă gândeam în acel moment.
Mi se zbăteau atât de multe gânduri în cap, că abia le țineam șirul. îmi doream soția mai mult ca oricând... totuși era și fiică-mea acolo... dar era atât de mică, încât asta nu conta cu adevărat! Dar Ducesa? Oare mă iertase deja? Am vrut să spun ceva, dar nu găseam cuvintele potrivite. îmi iubeam soția... îmi iubeam viața... îmi iubeam fiica. Nu voiam să le pierd. Așa că am luat o hotărâre chiar acolo, chiar în acel moment: terminasem. Da! Fără prostituate! Fără curse noaptea cu elicopterul! Fără droguri - sau cel puțin nu atât de multe.
Mă pregăteam să vorbesc, să mă arunc la mila curții, dar n-am apucat. Chandler a vorbit prima. Fiica mea, geniul meu bebeluși A zâmbit de la o ureche la alta și cu o voce micuță a spus: ”Ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta... Ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta.”
- Bună dimineața, tați! spuse mami pe ton de bebeluș. Ce dulce! Ce incredibil de sexy!
- Nu-mi dai un pupic de bună dimineața, tați? Vreau unul mult de tot!

pag. 48-49