„Ce dimineață frumoasă, cât de tăcut și de liniștit e totul, dar eu știu că va fi război. Război! Soarele strălucește și va fi război!
Vai, de ce nu sunt eu rege? M-aș duce peste tot, aș vedea totul, aș vorbi cu soldații și aș rămâne printre ei până ar ajunge să mă adore și ar pleca bucuroși la luptă în numele meu – aș fi o realitate în rândurile lor, nu un nume!
Aș vrea să fiu eu rege – poate aș fi un rege rău, dar n-aș îngădui să se spună minciuni pe seama mea, i-aș obliga pe toți să-și facă datoria de dimineața până seara, cu cuvinte aspre și fapte și mai aspre dacă ar fi nevoie – nu e vremea să ezităm sau să încercăm experiențe, e vremea pentru acțiune, acțiune fără ocolișuri, clară, hotărâtă! Orice ezitare și lipsă de vlagă pun în primejdie țara.“
„14/27 august 1916: ziua intrării României în Primul Război Mondial. Este și ziua când regina Maria începe să-și țină jurnalul, pe deplin conștientă că trăiește un moment de maximă semnificație, atât pentru țară, cât și pentru propriul său destin.
Titlul Jurnal de război ne aparține și necesită, poate, o precizare. Uniforma albă de infirmieră în care a apărut în toți acești ani ar putea lăsa impresia unui efort, desigur demn de elogii, dar de ordin aproape exclusiv «sanitar» și umanitar. În fapt, regina intervine în toate resorturile războiului. Chiar dacă nu avea nici o calitate oficială în dirijarea treburilor publice (nu era regină domnitoare, ci doar soție de rege), a jucat un rol deloc neglijabil în orientarea generală a României în preajma și în timpul războiului. Într-un anume sens, a fost războiul ei.
Volumul prim al Jurnalului de război se încheie în preajma marilor bătălii din vara anului 1917. Vor urma încă două volume. Pe regină o așteaptă momente de triumf, dar și noi și teribile încercări.“
• Lucian BOIA
„Ediția de față reproduce textul integral al însemnărilor reginei Maria din perioada Primului Război Mondial, din care doar mai puțin de jumătate au fost preluate în memoriile sale, Povestea vieții mele. În plus, chiar fragmentele preluate, de regulă fără mari modificări, au fost supuse totuși unei «autocenzuri». Sunt eliminate sau atenuate tocmai impresiile – și uneori izbucnirile – cele mai sincere ale reginei, care, evident, nu pu-teau fi făcute publice: cuvinte adesea grele la adresa regelui Ferdinand, a prințului moștenitor Carol, a prim-ministrului Ionel Brătianu sau a clasei poli-tice românești în genere. Nu e nevoie de mai multe argumente pentru a justifica publicarea integrală a Jurnalului; odată ce dispunem de textul originar complet, n-avem nici un motiv să ne mulțumim cu versiunea trunchiată și edulcorată a volumului memorialistic. Cu atât mai mult cu cât aceștia sunt anii mari ai reginei Maria, anii care i-au creat legenda.“ (Lucian BOIA) |
Adevăr Divin
