Mindfulness. Arta de a trăi Liniștea interioară

MINDFULNESS face referire la conștiință.

Face referire la statornicie, stânca ce nu poate fi mutată sub nici un chip. Mindfulness se referă la etern și nu la ce e vremelnic, și așa poate să sufle timpul în jurul eternității. Faptul că timpul suflă, face parte din natura timpului. Timpul reprezintă vânturile psihologice. Mindfulness este acel martor al vânturilor psihologice care rămâne el însuși nemișcat.

UN INTERIOR TREZIT

Pentru a înțelege mindfulness, trebuie să înțelegem mai întâi cu ce forte se confruntă omul.

Premisa noastră existențială, presupune faptul că absolut fiecare clipă constă în alegeri și faptul că, absolut fiecare alegere poartă o consecință. Cu această consecință suntem nevoiți să trăim. Nu scăpăm de consecințele alegerilor noastre, indiferent cât de inconstienți sau „nevinovați” am fost în momentul înfăptuirii. Consecința nu e nicidecum o pedeapsă. Consecințele vin una din cealaltă, sunt o auto-consecință. De aceea, alegerile noastre sunt atât de importante, fiindcă devin viața noastră.

Alegerile pot lua două forme - cele care au loc în mod automat și cele care sunt luate în mod conștient. Pendulăm tot timpul între diferite forțe ale spiritului; unele dintre ele sunt foarte îndreptate către sine și preocupate doar de propria bunăstare, în timp ce altele sunt orientate mai mult către unitate și coeziune. În corp și în psihic, este o activitate constantă pe care o percepem sub forma gândurilor, sentimentelor, pornirilor, instinctelor și obiceiurilor.

Răsar următoarele întrebări: Cine este cel care conduce, de fapt? Ești tu cel care îți conduci gândurile, sentimentele, pornirile și obiceiurile, sau sunt ele cele care te conduc pe tine? Au loc alegerile tale ca o urmare subconștientă a modelelor tare mentale și emoționale, la fel ca a poveștii tale personale, sau sunt luate dintr-un loc mai profund din tine, un loc mai profund care include o conștiință asupra tuturor tendințelor din corp și psihic?

Aceste întrebări sunt fundamentale pentru a înțelege despre ce e vorba în mindfulness. Socrate a spus că „viața necercetată nu merită trăită”. În limbaj actual înseamnă că viața” trăită inconștient nu merită trăită. Nu e vorba de o judecată morală, ci despre faptul că se poate pune semnul egalității între conștiință și experiența de a fi viu. Mindfulness face referire la conștiință, face referire la non-conformitate, stânca ce nu poate fi mutată sub nici un chip.

Mindfulness se referă la etern și nu la ce e vremelnic, și așa poate să sufle timpul în jurul eternității. Faptul că timpul trece face parte din natura timpului. Timpul reprezintă vânturile psihice. Mindfulness este acel martor al vânturilor psihice, care rămâne el însuși, nemișcat.

În mindfulness conștientizezi că nu ești corpul tău, nici gândurile tale și nici sentimentele tale. Realizezi că te afli în legătură cu acea mișcare ce are loc în corp și psihic, iar când acea legătură este conștientizată printr-o aprofundare în mindfulness) se trezește libertatea în om pentru a conduce activitatea din corp și psihic, mai degrabă decât pentru a fi condus de ea. Suntem guvernați de gândurile și sentimentele noastre atâta timp cât le confundăm cu noi înșine, ca și cum ele ar reprezenta propriul nostru eu, dar în clipă în care percepem că gândurile și sentimentele sunt doar activități ale psihicului, acestea își pierd puterea de control.

În tradițiile spirituale indiene clasice, este explicată exprimarea vieții cu ajutorul celor trei principii dinamice sattua, rajas fi tamas. Ele sunt chiar principiile de bază ale vieții și există în toate lucrurile, inclusiv în om. Dinamica reciprocă și combinația dintre sattva, rajas p. tamas explică atât evoluția universului fizic, cât și comportamentul și exprimarea umană. Întreaga creație este constituită și este ținută în echilibru de aceste trei forțe. Această dinamică intrinsecă este continua schimbare a vieții.

Aceste forțe se luptă pentru suveranitate chiar și în interiorul nostru, iar noi le percepem sub forma unor tendințe conflictuale. Ceva din noi vrea să o luăm la dreaptă, ceva vrea la stânga, în timp ce altceva, dorește să stăm pe loc. Atunci când sattua este dominantă, noi suntem atrași înspre interiorul nostru; când rajas este dominantă, suntem foarte pasionați și activi, iar cu tamas vine pasivitatea și letargia.

Rq/as este asociată cu schimbare și cu mișcare. Când rajas ajunge să domine psihicul uman, tindem către vigoare în acțiune și hiperactivitate. Rqjas este plină de pasiune și ne conferă senzația de a ne simții vii. Avem nevoie de rajas pentru a avea forță de acțiune, Însă când echilibrul este perturbat, devenim agitați. Atunci psihicul nu-și găsește liniștea și devine o pradă ușoară pentru anxietate, frică și neliniște.

Excesul de rajas duce la dezvoltarea puternică a unei mentalități competitive, a aroganței și violenței. Când rajas este dominantă, putem în continuare să ne dăm seama care acțiune este cea corectă, însă nu vom fi în stare să o înfăptuim. În schimb, suntem împinși de impulsuri și facem lucruri pe care mai târziu le regretăm, care și ele contribuie la sporirea neliniștii interioare.

Trăim într-o perioadă în care rajas este dominantă, ceea ce se concretizează în viețile agitate, marcate de ambiții și stres. Majoritatea dintre noi trăiesc cu un sistem nervos suprastimulat, adică sunt mult prea multe impresii care trebuie procesate. Prea multe gânduri, prea multă vorbărie și prea multe îndatoriri. Pentru a ne relaxa nu facem decât să schimbăm activitatea, îndreptându-ne astfel către telefon, calculator, televizor, rețele sociale sau sport.

Mulți trebuie să se epuizeze fizic și psihic pentru a se putea detensiona și se antrenează din greu pentru a-și goli mintea timp de câteva scurte momente. Pentru a echilibra rajas, avem nevoie de ceva care nu ne stimulează. Orice cultivă sattva, interiorul, statornicia din om, poate să echilibreze rajas:

Tamas este asociat cu inerție, pasivitate și indiferență. Dacă tamas este în exces, aceasta se va manifesta sub forma lipsei de vigoare și a letargiei mentale. Avem nevoie de tamas pentru a ne putea odihni, însă duce la inactivitate și depresie când echilibrul este perturbat. Mintea devine atât de letargică, încât ajunge să nu mai aibă grijă de ea însăși.

Când tamas ajunge să domine, mintea este atât de neclară și slabă, încât e aproape imposibil să mobilizeze forțele de apărare, ajungând ușor într-o spirală negativă. De aceea, este important să identificăm dezechilibrul din corp și minte într-un stadiu timpuriu, pentru că în moment dezechilibrul este mai ușor de reparat. Pentru a reechilibra tamas avem nevoie în mod fundamental de conștiința importanței pe care o are existența noastră. Avem cu toții un loc unic în unitate, și, dintr-un anumit punct de vedere, toată lumea așteaptă eliberarea noastră. Si in această situatie, sattva, este cea care echilibrează tamas.

Xattta zace adormită în interiorul nostru și este asociată cu unitatea, puritatea și cu profunzimea. Calitățile tipice pentru sat/va sunt pacea, armonia și dragostea. În sattva sâlășluiește dorința de discriminare, dorința de a distinge între etern și vremelnic. Odată cu apariția sattvei omul dobândește un nou

Pag. 21 – 25