„Familia se bazează pe unirea fidelă a bărbatului și a femeii în căsătorie, care dăruiesc copiilor viața și pe care îi educă din toate puterile ca indivizi sănătoși și capabili. Toate acestea sunt puse astăzi sub semnul întrebării printr-o nouă viziune a omului, a identității de gen a bărbatului și femeii și a normelor comportamentului sexual. Termenul-cheie al acestei revoluții este «gender»”. Cu aceste cuvinte își începe d-na Gabriele Kuby prezentarea cărții Gender – o ideologie nouă distruge familia, prin care dorește să tragă un semnal de alarmă cu privire la pericolul care amenință familia. Deși în „Declarația Universală a Drepturilor Omului” din 1948 s-a stabilit că „Familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului” (art. 16,3), nu e greu de observat că societatea se află într-un proces rapid de schimbare, mai ales cât privește stabilitatea căsătoriei și a familiei și a valorilor purtate de acestea. Neliniștea interioară duce la diverse forme de refuz a realității. Una dintre acestea e lupta împotriva naturii, pe care o promovează și „ideologia gender”. Realitatea dată de natură, ce diferențiază cele două sexe urmează a fi înlocuită cu așa-numitul „sex neutru”. Din „bărbat” și „femeie” urmează a rezulta o sterilă uniformitate de sex. Ceea ce se urmărește în definitiv este să se uniformizeze diferența antropologică fundamentală între bărbat și femeie. Într-adevăr, „Gender Mainstreaming” nu propagă „egalitatea sexelor” în fața legii, fapt care este de mult reglementat, ci „egalitatea sexuală”, care înseamnă nu doar depășirea unor prejudecăți legate de orientarea sexuală a cetățenilor, ci și desființarea sexelor naturale. Gender Mainstreaming vrea să creeze un om nou, care să-și aleagă singur sexul și orientarea sexuală, adică să decidă aleatoriu, dacă vrea să fie bărbat sau femeie, hetero-, homo-, bi-, sau transsexual. Papa Benedict al XVI-lea, la 21 decembrie 2012, în alocuțiunea ținută în fața Colegiului cardinalilor și a Curiei Romane, avertiza asupra „neadevărului profund al acestei teorii și a revoluției antropologice intrinsece”. El a spus: „Acolo unde libertatea Creației devine libertatea creației de sine, Creatorul însuși este negat în mod necesar și, astfel, în final și omul este degradat, ca imagine a lui Dumnezeu în intrinsecul ființei sale. În lupta pentru familie este vorba despre omul însuși. Și devine vizibil că acolo unde Dumnezeu este negat se dezagregă și demnitatea omului. Cine îl apără pe Dumnezeu îl apără pe om”. Pentru a cunoaște mai bine această ideologie și pentru a ști să ne ferim pe noi și pe alții de devierile sale, această carte este binevenită în spațiul cultural românesc. • Ș;tefan Tamaș
|
Adevăr Divin
