Fie că știm, fie că nu știm, căutăm cu toții să ne apropiem de ceea ce Jung numea sine (Selbst) (…) Însemnările din această carte descriu două încercări de atingere a sinelui: una se petrece în universul spiritual al filosofiei, cealaltă, în lumea sufletului subteran dezvăluită de psihanaliză. În ambele am beneficiat de îndrumare. Pentru filosofie, mi-a fost ghid Constantin Noica, pentru actul inițiatic al coborârii în inconștient, psihologul Eugen Papadima. Demersurile par ireconciliabile. Din punctul de vedere al căutării sinelui, ele sunt compatibile. Arhetipul sinelui nu poate fi realizat fără reunirea contrariilor: divin–omenesc, bine–rău, masculin–feminin, spirit–suflet, conștient–inconștient.
Nesfârșit, drumul către sine este dificil și pentru că eroarea sau eșecul ne întâmpină la tot pasul. M-am străduit să nu mi le ascund. Cel mai greu mi-a fost să comunic experiența întâlnirii cu propria umbră. Am făcut-o totuși, știind că nu sunt singular (fiecare are inconștient), pentru a le oferi celor neinițiați o imagine a trăirilor și beneficiilor coborârii în infern. Dacă unii cititori vor fi contrariați sau chiar indignați și se vor simți mai buni în inconștient, să ridice piatra și să lovească.
• Vasile Dem. ZamfirescuDomnul Noica s-a arătat interesat de cele câteva pagini de însemnări, prim rod al lecturilor pe care mi le propusese, și a acceptat să le citească. Pentru a-mi comunica impresiile, ne-am întâlnit, cum s-a mai întâmplat și altă dată, în oraș, la o cofetărie. Relațiile noastre au un aer conspirativ. La Institut n-am spus nimic despre întâlnirile cu Noica. Deși cercetător la Centrul de Logică și publicat de editurile și revistele, ce-i drept, literare („România literară“, de pildă), Constantin Noica nu e bine văzut în filosofia oficială. Parcă pentru a înșela vigilența celor care l-ar urmări, mă invită când acasă, când în oraș, unde alege câte o cofetărie pustie. Este oare într-adevăr supravegheat?În ora de psihanaliză de azi-dimineață, am analizat un fragment de vis aparținând unui context oniric mai larg. (…) În vis, domnul Noica îmi dădea o nouă carte scrisă de el. Era un volum masiv, cu o copertă trainică. Dacă visul este literatură originară, atunci prima parte se menține în limitele verosimilului. Fantasticul apare în partea a doua: volumul era de biologie, nu de filosofie, biologia fiind un domeniu foarte îndepărtat de interesul său; dedicația era la sfârșitul cărții, imediat sub titlul „cuprins“. În dedicație, C.N. îmi mulțumea pentru sugestiile pe care i le dădusem, foarte utile pentru elaborarea cărții. Interpretarea mea: în vis îmi luam revanșa față de C.N., care mă determinase să editez Doctrina substanței, împingându-l la rându-mi într-un domeniu străin preocupărilor sale. (…) Interpretarea lui E.P.: ca orice vis produs în timpul terapiei, și acesta trebuie pus în legătură cu psihanaliza; biologia — știința vieții — simbolizează psihanaliza, care este și ea o știință a vieții. |
Adevăr Divin
