Divina impostură
Autor:
Autor:
Alexandru Ciobanu
Editura:
Editura:
Miracol
După ce și-a sfarșit lucrarea pe care o făcuse in șase zile, Domnul Dumnezeu și-a luat o zi de odihnă. Nu știm incă dacă respectiva zi de odihnă s-a terminat sau este in plină desfășurare. Nu știm nici dacă următoarea săptămană de lucru a mai inceput. Am observat insă un fapt imbucurător ce merită toată atenția... |
Divina impostură
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
Cuprins:
CUVANT INAINTE (1) Divina impostură (2) Puterea devorează (3) Martorii (4) Plăgile egiptenilor (5) Mana cerească (6) Portretul robot al lui YHWH (7) Păcatul conciziunii (8) Șoapta (9) Păstrați-vă sănătatea (10) Dumnezeu nu bate cu parul (11) Debusolarea (12) Lecția cainilor, lecția tigrilor (13) Răzmerița viscerală (14) Despre polaritate (15) Deficitul energetic (16) Reconstituire (17) Faceți pluta (18) Ingerii (19) Civilizația apei (20) Explozie demografică (21) Soarele și rezonanța (22) Forța creatoare a haosului (23) Sfanta treime (24) Mielul (25) Descoperirile Americii (26) Luna (27) Rușinea informaticii (28) Creaționism - evoluționism (29) Geneza (30) New Age (31) Regenerarea (32) Laringele (33) Stările de agregare (34) Sugestia (35) Superstiții (36) Inerția (37) Excepția (38) Limbajul (39) Iluminarea (40) Fusul, ca unitate de măsură (41) Forța destinului (42) Omul - sistem sinergetic (43) Cronică (44) Autonomia frunzei (45) Zen și prostia omenească (46) Inteligenta celulă (47) Greșeala lui Prometeu (48) Profesorul (49) Călătoria (50) Toate au timpul lor (51) Decalarea corpurilor (52) Pastilele de memorie (53) Genetica (54) Cazul Enoh (55) Criza de timp (56) Timpul este un instrument (57) Scenariul Bau - Bau (58) Metoda tabula rasa (59) Sistemele de numerotare (60) Omagiu metalurgiei (61) Intifade (62) Din viața zeilor (63) Doi filozofi (64) Strigand la cer PLANȘE I-IV |
Fragment:
(64) STRIGAND LA CER Relația dintre oameni și cer a fost intotdeauna clară, cerul a reprezentat și mai reprezintă incă puterea divină, creatoare, iar oamenii au acceptat fără ezitare acest raport ca fiind direcția ce conduce la Dumnezeu. Zeii iși aveau lăcașurile pe inălțimi, pe pămant aveau puteri nelimitate, erau necruțători, iar uneori , după cum am văzut, mai dădeau iama printre pămantence. Recunoscand supremația cerului oamenii și-au ințeles condiția acceptand că cerului nu-i pot oferi nimic in afară de laude, osanale, rugăciuni, pentru care pot in schimb obține cate ceva. Astfel cuvantul cer a mai căpătat și sensul de verb. Fiind sediul creatorului, cerului i-au fost atribuite toate prerogativele aferente. Cerul se află la inălțime pentru a marca astfel că este inaccesibil omului de rand. Diferențiat, ingerii se inalță la cer, sufletul se duce in cer, sfantul duh atunci cand il părăsește pe om urcă la cer. Cerul este la inălțime și pentru a marca diferența ca de la cer la pămant dintre caracterul său divin și condiția pămateanului. Așa stand lucrurile cerul este și amplasamentul raiului. Cu poartă la intrare, deci cu un perimetru definit, cu un minimum de personal administrativ (Sfantul Petru ce indeplinește indeobște rolul de portar și evident Dumnezeu, care nu lasă in seama nimănui scriptele). in plus, de fapt pe direcția minus, poate tot in cer, dar nu cu aceeași certitudine, se află localizat și iadul. Incertitudinea derivă din reputația sa de loc intunecos in care se distilă catran incins și pucioasă clocotindă. Asemenea incintă ar putea fi localizată, după alte surse, la adancime, in fundul pămantului. Cerul este invocat atunci cand omul nefericit se luptă cu nedreptatea și corupția. Iar cand evenimentele sfidează bunul simț, situația devine strigătoare la cer. Evident in zadar. Imperturbabil Dumnezeu nu se lasă deranjat, intrand in sarcina zeilor sau a ingerilor să intrețină dialogul cu Pămantul, să facă recensămantul sau să restabilească echilibrul. Din dorința de a-și individualiza relația cu Dumnezeu, sau de la nevoia de a se concentra in comunicarea cu divinul, omul a sesizat că este benefic să caute locuri izolate, liniștite, fără perturbatori. Cand și acestea s-au aglomerat ca platoul Bucegilor, a inceput construcția templelor.In temple oamenii se rugau cerului să-i primească după moarte sau să-i indestuleze in timpul ce-l mai au de trăit, să-i apere de nenorociri sau să le extermine adversarii. Politeismul avea cert un dezavantaj. Fiecare templu fiind dedicat unei zeități, era o blasfemie să te adresezi cumva zeului advers. Ca și cum astăzi la sediul unui partid ai susține doctrina celorlalte sute. In plus era nevoie de o mulțime de edificii, ca și astăzi. Monoteismul avea să normalizeze aceste anomalii pentru totdeauna. Templele au ajuns locașuri de largă utilitate publică, numite biserici, bazilici, geamii, sinagogi, moschei, catedrale in funcție de credințele incă fragmentate ale popoarelor. Cu un termen generic locașurile sfinte au o măreție recunoscută, ce incetează doar in fazele conflictuale cand sunt devastate cu satisfacție de adversari. Formele lor impunătoare le-au susținut pană nu demult in varful realizărilor arhitectonice. Minuția sau bogăția cu care sunt impodobite atat pe afară cat și la interior, trebuie să exprime fără dubii deplinul atașament ?n relația cu divinitatea. O mențiune aparte despre forma construcțiilor. Prin inălțime construcția indică direcția spre cer a gandului de slavă adresat divinului.Dimensiunile și in special forma turlelor fiind desigur tributare inspirației celeste, incearcă să mimeze casa domnului, așa cum uneori acesta s-a lăsat observat de pămanteni. Ajungand la randul lor să construiască rachete cosmice, oamenii sunt acum șocați să observe că de fapt după o indelungată muncă de proiectare și testare au reprodus pană la similitudine forma unor locașuri de cult construite cu secole in urmă, intru amintirea Domnului ridicat la cer. Vezi coperta a patra, sau planșa IV. Din acest motiv pentru descoperirea și construcția rachetelor cosmice, nu s-a mai acordat intangibilul premiu Nobel. Cat despre neintreruptul strigăt la cer el este astăzi incredințat imenselor telescoape Hubble plasate in pustiul Nevada. Dacă ar mai trece odată pe acolo, Isaia ar spune iarăși: (Matei 3,3) ”Iată glasul celui care strigă in pustie: Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.” |
Caracteristici:
Numărul de pagini
Numărul de pagini
176
Formatul în cm. (l x L)
Formatul în cm. (l x L)
13 x 20
I.S.B.N.
I.S.B.N.
973-9315-69-0
Publicat online
2003-09-23
Stoc
Stoc
Limitat
Preț
Preț
22.00
RON
Discount
Discount
10%
Preț final
Preț final
19.80 RON
I.S.B.N.
I.S.B.N.
973-9315-69-0