Ceea ce accepți se dizolvă
În programul meu avem un slogan: ”Vino la practică așa cum ești, nu așa cum crezi că ar trebui să fii”. Oamenii vin la cursurile mele crezând că ar fi trebuit să practice mai mult, să fie într-o formă mai bună, să aibă mai multă experiență cu yoga sau cu munca de transformare sau mai știu eu ce. Dar cursul nu ar fi mai bun sau mai puternic pentru ei dacă ar fi făcut toate acele lucruri; pur și simplu ar fi fost altfel. Așa cum am discutat la ”Practica 4: Renunță pentru a te elibera”, cheia este să lucrezi cu ceea ce se întâmplă în corpul, în mintea și în viața ta chiar acum. Când ne concentrăm pe ce se întâmplă și nu pe ce credem că ar trebui să fie, căpătăm acces la puterea și la posibilitățile pe care le conține momentul prezent.
Cu toții ne aflăm în fața unui paradox. Pentru a crește, este necesar să începem prin a accepta total unde suntem și unde nu suntem, ce avem și ce lipsește - exact așa cum este. Acceptarea totală nu înseamnă că ar fi în regulă pentru noi, dacă ar fi mai mult din asta sau din asta sau după ce se întâmplă X sau Y, ci înseamnă că eliminăm judecata că ceva nu este în regulă sau că nu ar trebui să fie așa și acceptăm lucrul acela exact așa cum este, aici și acum, fără condiții. Dacă lucrurile stau foarte prost sau sunt blocate, nu sunt neapărat așa cum vrem noi să fie, atunci ne poate fi greu să luăm în considerare acea ultimă frază. Adică de ce ar alege cineva să fie falit, singur, bolnav, să nu fie în formă deloc, sau să accepte orice altceva care creează depresie, frustrare sau durere? Ne vom împotrivi din toate puterile acestor lucruri, pentru că ne este teamă că, dacă nu o facem, o să rămânem agățați de ceea ce le cauzează. însă, adevărul este că, dacă nu ești împăcat cu realitatea ta actuală - exact așa cum este și exact așa cum nu este -, atunci o să rămâi agățat de ea. După cum spune celebra zicală: ”Lucrul la care te împo-trivești este lucrul care persistă”. Lucrul căruia i te împotrivești este lucrul căruia îi dai putere. împotrivirea absoarbe energie și spațiu, iar asta creează contractare, așa că, atunci când vă cheltuiți atât de mult din prețioasa energie pentru a vă împotrivi, nu există un curs anume, nu există viață și, cu siguranță, nu există putere în acel tărâm.
Acțiunea dintr-un punct de lasă-le să fie - așa cum sunt și așa cum nu sunt - eliberează imediat acea contractare, iar asta permite apariția unor revelații, atrageri și acțiuni noi. Prin această abordare, ați renunțat la împotrivire și ați făcut loc extinderii și posibilității (iată din nou ideea de a crea spațiu). Din punctul de ”fii pur și simplu” vi se deschid lumi întregi, căci chiar de acolo de unde sunteți aveți libertatea de a vedea întregul peisaj, în toată întinderea lui. Ca să o spunem și în alt fel: o studentă de-a mea a făcut odată o analogie amuzantă, dar foarte isteață. Ea a spus: ”Știi, asta mă face să mă gândesc la cum cheltui eu toată această energie și toți banii ăștia ca să îmi cumpăr haine care o să îmi fie bune atunci când o să slăbesc trei kilograme. Așa că am un dulap plin de lucruri pe care nu pot să le port. Ce ridicol...
pag. 97 - 98
|