Să presupunem că cineva înțelege deja toate acestea și s-a folosit de aceste idei pentru a ajunge la succesul financiar. Să presupunem apoi că persoana respectivă mai învață pe cineva aceste lucruri și că acesta din urmă se folosește de informațiile primite ca să obțină, la rândul lui, succesul financiar. Sunt asemenea celor doi indivizi care stau și se uită la șeful cel minunat care înainte obișnuia să țipe. Acum sunt doi oameni bogați acolo unde mai înainte era doar unul. Și întrucât bogăția este rezultatul unui tipar, întrucât o tranzacție sau o decizie luată în afaceri, care prin natura ei este neutră sau goală sau potențială, s-a transformat brusc într-un succes, putem să spunem că noua bogăție nu știrbește cu nimic bogăția care exista înainte: cu alte cuvinte, acum există de două ori mai multă bogăție, în sens absolut, decât înainte. Să presupunem acum că al doilea individ se duce și îl învață tot ce știe pe un al treilea și ei, bine, ai înțeles ideea.
In termeni profunzi, putem spune ca. faptul că unii oameni sunt bogați în acest moment, iar alții nu sunt dovedește că - dacă înțelegem cum a apărut această situație în sine - toată lumea ar putea fi bogată. Altfel spus, bogăția din întreaga lume poate fi nelimitată tocmai pentru că acum bogăția este limitată. Poți să renunți la ideea de a împărți resurse limitate și, totodată, poți să uiți de ideea de sărăcie. Bogăția este o percepție (și, în consecință, o realitate) impusă asupra oricărei persoane care în trecut a dat dovadă de generozitate adevărată. Prin urmare, este la îndemâna tuturor.
Mintea omenească - o minte deformată de toate teoriile și, ca să fim sinceri, de toate poveștile de adormit copiii perpetuate de-a lungul întregii istorii a civilizației noastre de părinți bine intenționați - refuză să accepte posibilitatea ck fiecare ființă umană ar putea fi mai mult decât bogată. Potrivit acestei mentalități, așa ceva nu s-a întâmplat niciodată în istoria scrisă a omenirii, așa că nu are cum să se întâmple nici acum. Am mai auzit acest tip de raționament; nu a fost adevărat nici atunci și nu este adevărat nici acum. Vezi să nu cazi peste marginea lumii, Columb, fiindcă pământul e plat. Fierul n-o să poată niciodată să zboare prin aer, iar de plutit, nici atât. Este imposibil ca practic fiecare persoană, din orice colț al lumii, să aibă acces în același timp la toate informațiile din lume, transmise prin intermediul unor fibre din sticlă sau al unor raze emise de la o înălțime unde nici păsările nu zboară. De unde provin toate aceste lucruri? Nu au modificat ele cantitatea de bogăție absolută de la nivelul întregii lumi? De unde vine de fapt noua bogăție? Acum știi de unde.
Mai avem de adăugat câteva lucruri despre mecanismul ”economiei nelimitării”, după care ne vom opri, ca să poți să lași cartea deoparte și să pui în practică tot ce ai citit aici. Procesul prin care creezi noi bogății funcționează mult mai bine dacă îi înțelegi mecanismul; asta înseamnă că ar trebui să citești și să recitești această carte până când îți vei forma o idee foarte clară despre potențialul ascuns și despre tipare - despre felul în care funcționează ele împreună. Să dăruiești știind acest lucru, iată la ce se referă Buddha când spune ”a dărui fără a rămâne”, adică fără a rămâne neștiutor în ce privește modul de funcționare a lucrurilor. Străvechile scrieri filosofice spun că, pentru a te implica în acest demers cu toată dăruirea și efortul de care este nevoie pentru a reuși, trebuie să pornești de la convingerea fermă că el funcționează. Ele mai spun că nu poți să ajungi la această convingere fermă decât dacă ai înțeles, spre propria satisfacție, că din punct de vedere logic ar trebui să funcționeze. Și vei mai avea nevoie de ceva.
Iți amintești pasajul referitor la ”războinicul sfânt”? S-ar putea să nu ți se pară surprinzător că ”războinicul sfânt” este, pur și simplu, orice individ care a parcurs cei trei pași ai practicii schimbului de locuri cu ceilalți pe care am prezentat-o în capitolul precedent. Are logică, nu-i așa? Singurul care poate într-adevăr să dăruiască celor din jur atât de mult încât să își imprime în minte tiparele care să îl facă să vadă mai târziu cum îi apare în cale o bogăție extraordinară este acela care nu a făcut o diferență prea mare între el și ceilalți. Cel care are posibilitatea să fie cu adevărat generos față de cei din jurul lui este cineva care a descoperit cel mai mare secret al vieții - cel mai mare izvor de fericire; cineva care a înțeles că a munci pentru un singur ”eu”, o singură gură și un singur stomac este ceva profund plictisitor, neinteresant și fals în raport cu menirea noastră ca oameni.
pag. 296 - 297
|
Adevăr Divin
