Cine dintre domniile voastre nu-și aduce umilitor aminte de lungile, terifiantele cozi la feluritele „alimentare” ale ceaușismului? Ore în șir de stat în zăpadă sau vipie pentru două sticle de lapte sau de bere, pentru rația de zahăr și ulei, pentru pipote, măruntaie, gheare, unt, săpun, vată, pastă de ras, chibrituri sau hârtie igienică, pentru kilogramul de carne sau brânză schimbat apoi pe făină și orez, mălaiul dat pe o cutie de nes, ciorapii de damă oferiți contra unui carton de ouă... Și, desigur, pentru cafeaua noastră cea de toate zilele.
Ei bine, nu vreți să știți cum ajungeau mărfurile acelea în depozite, în navete și apoi în cămările privilegiaților, cum își rezolvau aprovizionarea mahării din Partid, Securitate, mafiile din toate zonele și de toate calibrele? Cine și ce dicta de sus, cine trăgea sforile din culise, cât era întâmplare, prostie sau calcul diabolic deliberat? Și la ce bogății au ajuns după 1989 rețelele și artizanii aprovizionării de atunci?
Amețitoare și amuțitoare, revoltătoare pe cât de hipnotică, scrisă fără milă de ei și cinic pentru noi, cartea lui Gheorghe Florescu, legendarul cafegiu de pe Hristo Botev 10, unde venea floarea lumii literare, actoricești și medicale, este compusă dinlăuntrul și dinspre vârful sistemului. Mafiotlâc etanș, puteri oculte, mono¬poluri etno-securistice, comploturi sulfuroase, prostituție de lux, rivalități atroce între componentele Aparatului (Partid, Miliție, Securitate, DIE ș.a.), cu sute de nume și zeci de situații ori studii de caz din lumea „circuitului închis” -totul dă seamă de teribila arhitectură a ororii deghizate-n deriziune.
Pentru mine nu încape îndoială: este cartea anului, marea surpriză a lui 2008.
• Dan C. MIHÃILESCU la apariția primei ediții |
Adevăr Divin
