Alfredo, protagonistul primei povești, află că a
fost adoptat când avea trei ani, după ce el și fratele lui fuseseră abandonați
de mama lor. Andrea, personajul central din cea de-a doua poveste, este pus de
tatăl său în fața unei realități neplăcute. În ultima poveste, Fabio, un avocat
influent, de aproape șaizeci de ani, se confruntă cu perspectiva inevitabilei
sale decăderi după ce află că ar putea suferi de Alzheimer.
Unii
greșesc prin faptul că dezvăluie, alții greșesc prin faptul că ascund: s-;ar zice
că situația e fără ieșire. Dar nu faptele individuale sunt cele care produc
daune; ceea ce riscă să creeze fracturi profunde este ideea că, de fapt, copiii
sunt un fel de prelungire a noastră, o proprietate exclusivă de care putem
dispune oricum.
Orice faptă, declarată sau ascunsă, prin care
încercăm să determinăm persoanele să-;și schimbe idei, aspirații și sentimente
este o manipulare, chiar dacă se naște din dorința sinceră de a aduce beneficii
sănătății celuilalt sau de a-;i susține bunăstarea. În relațiile „sănătoase“,
schimbările și dezvoltarea au loc nu fiindcă cel puternic a reușit să-;l convingă
pe cel slab, ci numai pentru că ne-;am transformat luând de la celălalt și dând
de la sine, în mod spontan, experiențe, emoții, vise. |