ÎN CE CONSTAU DEOSEBIRILE DINTRE NOI
Odată ce admitem că oamenii sunt diferiți, vom examina în
profunzime în ce constau aceste diferențe. O gamă variată de teorii ale
personalității analizează cu acuratețe caracteristicile care ne deosebesc. In
esență, toți oamenii sunt unici și este imposibil să-i catalogăm. Pentru că ne
fac să fim mai conștienți de posibilele deosebiri dintre noi, aceste teorii se
dovedesc extrem de utile.
Studiul morfologiei împarte oamenii în
trei tipologii umane, asociate cu trei diferențe psihologice majore: tipul
orientat spre acțiune, tipul orientat spre sentimente și tipul orientat spre
rațiune.
Hipocrate, Adickes, Kretschmer, Spranger, Adler și Jung
au clasificat diferențele dintre noi în patru temperamente, generalizate de unii
ca "fizice, sentimentale, raționale și intuitive". Indicatorul Myers-Briggs,
folosit pe scară largă, extinde aceste patru tipolo¬gii la șaisprezece.
Astrologia antică descrie douăsprezece tipuri psihologice,
învățăturile sufismului recunosc nouă tipuri psihologice de bază, în cadrul unui
sistem numit eneagramă. Multe seminare contemporane pe tema afacerilor sau a
evoluției personale descriu următoarele patru tipuri: susținătorul, inițiatorul,
dominatorul și analistul. Se presupune că potențialul unui individ include toate
aceste calități și că, printr-o mai bună cunoaștere, el poate alege să le
dezvolte și să le integreze în personalitatea sa.
Unii se opun
însă categorisirii oamenilor pentru că asta ar însemna să impunem limite sau să
aplicăm etichete. A afirma că o persoană este analitică, iar alta este
emoțională poate echivala cu o sentință. Teama de a cataloga oamenii este
justificată de experiența care ne spune că, atunci când suntem judecați ca fiind
"nu atât de..." ca altcineva, înseamnă că suntem etichetați într-un fel; suntem
văzuți ca diferiți. Așadar, ne e teamă să fim diferiți.
Simptomatic, prejudecata și judecata sunt întotdeauna asociate cu etichetarea
unuia sau a altuia. Este însă la fel de adevărat că și lauda, și admirația față
de o persoană reprezintă tot o tendință de a o eticheta.
Dintr-un anumit punct de vedere, etichetările și ideile preconcepute sunt
asociate cu deosebirile dintre oameni. Dar, la o analiză mai profundă, putem
vedea limpede că la originea acestor judecăți stau contestarea și dezaprobarea
diferențelor dintre noi.
De exemplu, o persoană poate fi
catalogată drept "prea sentimentală" de către o persoană "prea analitică", care
se așteaptă ca toată lumea să fie la fel ca ea. Această concepție eronată o
împiedică să aprecieze și să respecte cum se cuvine o persoană sentimentală. La
fel, o persoană "sentimentală" poate judeca o persoană analitică criticând-o că
este "prea analitică" pentru că persoana sentimentală nu apreciază diferențele
care o despart de cealaltă.
Deși recunoașterea acestor deosebiri
poate fi percepută ca o amenințare, adevărul este cu totul altul. Acceptând că
oamenii sunt diferiți, ne eliberăm de constrângerea de a-i îndrepta. Când nu mai
suntem preocupați să-i transformăm pe ceilalți, nimic nu ne mai împiedică să le
apreciem valoarea unică. Numai recunoscând deosebirile dintre oameni putem
renunța la tentația de a-i judeca pe ceilalți.
Acceptarea
deosebirilor dintre noi implică și un alt aspect, și anume că o persoană nu
poate îndeplini o sarcină la fel de bine ca alta. în sistemul antic al castelor,
oamenii erau categorisiți și limitați pe criterii de castă. Cele patru categorii
principale în care erau împărțite familiile erau preoții, soldații, negustorii
sau servitorii. Oamenii deveneau astfel prizonierii unui sistem care stabilea,
în cadrul unor limite înguste, ce rol putea juca un om în societate.
Putem accepta însă aceste diferențe fără a fi prea rigizi. Este
incorect să plecăm de la premisa că, dacă o persoană este de tip emoțional, ea
nu poate fi și analitică. Dacă dorește, își poate dezvolta potențialul
respectiv. Aceste teorii nu trebuie să îngrădească un individ; ele îl pot ajuta
să se completeze ca personalitate umană.
UNITATE ÎN DIVERSITATE
Acceptarea
deosebirilor psihologice dintre bărbați și femei ne dă posibilitatea să trăim
sentimentul unei unități fundamentale care impregnează relațiile noastre.
într-un mod abstract, toți suntem la fel. Fiecare doctrină spirituală recunoaște
această unitate. în adâncul nostru ne simțim uniți spiritual cu semenii noștri.
Când citim despre copii care suferă de foame, suntem cuprinși de aceeași durere
pe care am simți-o dacă ar fi copiii noștri.
Suntem toți
persoane, dar totuși suntem atât de diferiți, la fel cum și cele cinci degete de
la mâini sunt diferite, dar împreună...
pag. 14 – 15
|
Adevăr Divin
