Diavolul

În miezul cel mai fierbinte al religiilor se află dintotdeauna o întrebare stăruitoare: dacă există un Dumnezeu bun și atotputernic, cum se face că există răul pe lume? Întrebare dificilă, la care toate civilizațiile s-au străduit să dea un răspuns. Cele mai multe postulează existența unui „prinț al tenebrelor“, numit „Satana“, „geniu al răului“, „cel Viclean“ (ori, pe meleagurile noastre, ,„Nefârtate“ sau chiar „Aghiuță“, după cum e privit mai grav sau mai glumeț). Într-un cuvânt, cauza răului ar fi de căutat într-un personaj ubicuu și cu nenumărate chipuri: Diavolul. El apare în nenumărate fresce și picturi până către sfârșitul Renașterii și chiar după aceea; după cum apare în multe opere literare, cea mai celebră fiind Faust al lui Goethe, iar mai către zilele noaste chiar și în filme. Apare însă mult mai des decât ne-am aștepta în mințile oamenilor, care mai cred în el chiar și azi, într-o vreme ce stă sub semnul științei. Jacques Duquesne, autor al bestsellerului Isus, retrasează aici istoria, puțin cunoscută astăzi, a acestui personaj și o face cu pătrundere și inteligență, cu obiectivitate și, nu de puține ori, cu umor.