Lucian Boia, cu bine-cunoscutul său stil și desfășurând o demonstrație fără 
cusur, risipește o altă iluzie întreținută de istorici și acceptată ca un 
adevăr: credința că ar fi existat în anii Primului Război Mondial, în ciuda 
câtorva opinii divergente, îndeosebi în rândul oamenilor politici, o 
cvasiunanimitate în jurul „idealului național“, în sensul intrării României în 
conflict, împotriva Austro-Ungariei, pentru eliberarea Transilvaniei. Lectura 
sagace a presei din acea epocă, precum și a altor documente, multe dintre ele 
inedite, pe care istoricii „antantofili“ le-au ignorat cu bună știință, 
demonstrează că o parte însemnată a elitei politice și intelectuale românești a 
avut o altă opțiune. Vom descoperi în această carte cine au fost „germanofilii“, 
care le-au fost argumentele, cum au acționat în timpul ocupației germane și cum 
au supraviețuit politic și intelectual după triumful oarecum neașteptat al 
adversarilor lor. 
„Am preluat termenul de «germanofili», lansat în perioada neutralității, 
atunci cu înțeles net peiorativ, pe care îl folosesc însă fără nici o conotație 
devalorizantă sau valorizantă, relativizându-l, de altfel, și nuanțându-l, prin 
punerea între ghilimele. Nuanțarea și relativizarea se recomandă din mai multe 
motive. Mai întâi, chiar dacă o bună parte dintre «germanofili» – dar nu toți – 
erau de formație germană și în principiu înclinați spre Germania sau spre 
Austria, motivul principal care-i anima nu era atât atașamentul față de Puterile 
Centrale, cât teama de Rusia; erau mai mult «rusofobi» decât «germanofili». În 
al doilea rând, printre «germanofili», opțiunea neutralității întrunea mai multe 
adeziuni decât varianta intrării în război, alături de Puterile Centrale. 
Intensitatea manifestărilor e de asemenea foarte diferită: sunt «germanofili» 
care-și asumă categoric opinia, alții care se exprimă prudent sau echivoc, alții 
care tac pur și simplu. Ceea ce-i așază pe toți în aceeași categorie nu e atât 
soluția aleasă, cât varianta respinsă: nu vor război împotriva Puterilor 
Centrale.“ 
  • Lucian BOIA  |