Posesiunile voastre cele mai de preț vă alunecă printre degete și așa se
întâmplă și în ceea ce privește viața voastră. Și totuși această impermanență nu
constituie un motiv de suferință. Voi stați acolo impasibili, privind la această
neîncetată activitate, iar răspunsul vostru este o minunată fericire. Totul este
mișcare, dans, totul este plin de viață. Pe măsură ce continuați să
observați aceste schimbări și vedeți cum toate se potrivesc împreună, deveniți
conștienți de conectivitatea intimă a tuturor fenomenelor: mentale, emoționale
și senzoriale. Observați gândul care conduce la un alt gând, vedeți cum
distrugerea dă naștere la reacții emoționale, și cum sentimentele dau naștere la
și mai multe gânduri. Acțiuni, gânduri, sentimente, dorințe - vedeți cum toate
sunt strâns legate laolaltă într-o țesătură delicată a cauzei și efectului.
Observați apariția și dispariția experiențelor plăcute și vedeți că ele nu sunt
niciodată eterne; observați cum suferința apare neinvitată și vă vedeți pe voi
înșivă cum vă luptați plini de nerăbdare să scăpați de ea; și observați cum
eșuați. Totul continuă să se întâmple la nesfârșit, în timp ce voi stați
deoparte în liniște și doar priviți procesul. Din acest
laborator viu derivă o concluzie esențială și de necontestat. Vedeți că viața
voastră este marcată de dezamăgire și frustrare și vedeți în mod clar sursa
acestora. Aceste reacții iau naștere din propria voastră neputință de a obține
ceea ce doriți, din frica de a pierde ceea ce aveți deja, și din obiceiul de a
nu fi niciodată mulțumiți cu ceea ce aveți. Acestea nu mai sunt doar niște
concepte teoretice - fiindcă ați văzut voi înșivă aceste lucruri și știți că
acestea sunt reale. Vă percepeți propria frică, propria nesiguranță în fața
vieții și a morții. Este o tensiune profundă care ajunge până la rădăcina
procesului de gândire și care face ca viața să devină o luptă. Vă observați cum
bâjbâiți nerăbdători după ceva, apucând temători ceva, orice, și cum, în
mijlocul tuturor acestor nisipuri mișcătoare, încercați să vă agățați de acel
lucru, și vedeți că nu este nimic trainic de care să vă țineți strâns, nimic
care să nu se schimbe. Vedeți durerea pierderii și lipsa de mulțumire,
vedeți cum sunteți nevoiți să vă adaptați permanent la experiențele dureroase
ale propriei voastre existențe cotidiene. Sunteți martorii tensiunilor și
conflictelor inerente procesului de trăire a vieții de zi cu zi, și vedeți cât
de superficiale sunt într-adevăr cele mai multe dintre preocupările voastre.
Observați evoluția durerii, bolii, bătrâneții și morții. Veți ajunge să vă
minunați de faptul că toate aceste lucruri oribile nu sunt deloc
înspăimântătoare. Ele nu sunt altceva decât simpla realitate. Prin
intermediul acestui studiu intensiv al aspectelor negative ale existenței
voastre, deveniți foarte familiarizați cu dukkha, adică cu natura
nesatisfăcătoare a întregii existențe. Începeți să percepeți dukkha la toate
nivelurile vieții umane, de la cele mai evidente până la cele mai subtile.
Vedeți modul în care suferința urmează inevitabil atașamentului, și că, de
îndată ce vă atașați de ceva, urmează inevitabil să suferiți. Odată ce ați
devenit pe deplin familiarizați...
pag. 245-246
|