În afara Bisericii nu este mântuire. Pentru Biserică, cuvintele Sfântului
Ciprian sunt deplin adevărate, ca una care se știe pe sine având plenitudinea
harului mântuitor și îndumnezeitor și puterea de a-l împărtăși credincioșilor
săi. […] Biserica Ortodoxă nu judecă pe cei din afara ei, lăsându-i în seama
Judecății ce va să fie a lui Dumnezeu, după cuvântul Apostolului, care spune:
Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia? (Romani 14, 4); Ce am
eu ca să judec și pe cei din afară? Însă pe cei dinăuntru, oare, nu-i judecați
voi? Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu (I Corinteni 5, 12-13). Ea nu
face decât să-i socotească în afara sa pe cei care, cunoscând-o, au ales să
rămână deoparte.
Ca Trup al lui Hristos însuflețit de Duhul, are însă
datoria de a se strădui să adune în sânul său, treptat-treptat, întreaga
omenire, pentru ca într-însa „toți să fie una”, adică toți oamenii, de acum și
din viitorime, să fie, prin lucrarea Duhului, cu adevărat cuprinși în Hristos,
Care, luând firea omenească, a cuprins în Sine tot neamul omenesc ca să-l
mântuiască și să-l îndumnezeiască.
Iconomia Bisericii se face astfel, în
această privință, împlinitoarea iconomiei Cuvântului întrupat pentru noi și a
noastră mântuire.
Cuprins:
Introducere
1. Problema întâietății Scaunului Romei
I.
Temeiurile întâietății Episcopului Romei 1. Temeiurile canonice 2.
Primul temei al întâietății episcopului Romei: poziția de capitală, apoi de
fostă capitală â imperiului, deținută de Roma. 3. Roma, cea mai mare
Biserică și una dintre cele mai vechi 4. Roma, Biserică apostolică 5.
Fidelitatea Bisericii Romei față de dreapta credință în primele
veacuri
II. Natura întâietății Bisericii Romei, în forma sa originală
1. O întâietate de cinstire 2. O autoritate specială 3. O referință
în materie de credință 4. O instanță de apel 5. O putere de a lega și a
dezlega 6. Un rol de prezidență 7. Concluzii
III. Condițiile
acestei întâietăți 1. Mărturisirea dreptei credințe 2. Respectul
canoanelor 3. O întâietate însoțită de colegialitate și sinodalitate.
IV. Evoluția concepției despre întâietate în sânul Bisericii Romane.
1. Ideea unei întâietăți de drept divin 2. Afirmația că papa este
urmașul lui Petru 3. Afirmația că papa este locțiitorul lui Petru 4.
Afirmația că papa este locțiitorul lui Hristos 5. Afirmația că papa este
capul/căpetenia Bisericii universale 6. Ideea că papa este mai presus de
sinoade 7. Pretenția de universalitate a jurisdicției papale 8.
Conceperea juridică și politică a întâietății, în termeni de putere 9.
Infailibilitatea atribuită papei 10. Ideea că papa este principiul de
unitate al Bisericii 11. Patru expresii majore ale acestor principii:
Dictatus papae (1075); hotărârile conciliilor de la Florența (1455), Vatican I
(1870) și Vatican II (1964). V. Evaluarea critică a formei evolutive a
întâietății papale, din punct de vedere ortodox 1. Biserica nu a fost zidită
pe persoana lui Petru 2. Papa de la Roma nu este urmașul lui Petru 3.
Primatul roman nu este un dat originar 4. Hristos nu are locțiitor. El
însuși este Capul Bisericii 5. Hristos și Sfântul Duh sunt în Biserică
singurele principii de unitate 6. Universalitatea jurisdicției, o concepție
greșită despre catolicitate 7. Papa nu este infailibil 8. Papa nu are o
putere absolută. Toate Bisericile sunt egale și toți episcopii,
egali
2. Problema întâietății Scaunului de
Constantinopol
1. Statutul Bisericii de Constantinopol potrivit
canoanelor Sinoadelor Ecumenice 2. Episcopul de Constantinopol, „Patriarh
ecumenic” 3. Întinderea jurisdicției Patriarhiei de Constantinopol, în
calitatea ei de instanță de apel 4. Evoluția prerogativelor Patriarhiei de
Constantinopol
3. Problemele legate de diaspora în veacul al
XX-lea
1. Situația confuză a diasporei 2. Probleme actuale, pe
care le pune de noțiunea de teritoriu canonic 4. Biserica Ortodoxă și
celelalte confesiuni creștine
I. O singură Biserică a lui
Hristos
II. Sursele de divergență 1. Cu Bisericile vechi-orientale
despărțite de Biserica Ortodoxă 2. Cu Biserica Romano-Catolică 3. Cu
denominațiunile ieșite din Reformă III. Condițiile reunificării
IV. Natura și funcția ecumenismului
V. Primirea eterodocșilor în
Biserica Ortodoxă 1. Bazele ecleziologice și canonice stabilite în primul
mileniu creștin 2. Situația în cel de-al doilea mileniu creștin, în ceea ce
privește primirea romano-catolicilor 3. Practica iconomiei și înțelesul
ei 4. „În afara Bisericii nu este mântuire“
Adevăr Divin
