Așadar, o întâlnire fericită a
istoricului care cercetează istoria cu istoricul care a trăit-o. Un taifas
presărat copios cu reflecții despre credință, destin, copilărie, educație, rolul
elitelor politice și intelectuale, despre răbdarea pe care trebuie să o aibă
două sau trei generații pentru a ajunge în chip legitim să ocupe demnități în
stat. Însă, cum în această carte nu doar biografia lui Neagu Djuvara este
interesantă, ci și profesiunea sa de credință ca istoric și filozof al istoriei,
cei doi, odată puși pe vorbă și căutând să afle adevărul despre obiectivitate și
relativizare în studiul trecutului, ajung la concluzia că istoria este o poveste
cu sens, încontinuu reinventată. Astfel, prin cei prezenți, trecutul este
întotdeauna viu.
„Oricât ar fi de ocupat și oricât de puține minute ai avea de petrecut în
compania lui, Neagu Djuvara nu-ți dă niciodată senzația că ar fi grăbit. El are
întotdeauna timp. Poate că viața sa atât de frumos trăită e un argument
împotriva zbaterilor și a pripelilor inutile și dizgrațioase. Seniorul Neagu
Djuvara știe să pășească agale, cu fermitate și cu eleganță, fără să se lase
timorat de trecerea timpului. Ținuta lui boierească nu e însă orgolioasă, ci
plină de smerenie: poveștile trăite și istoriile scrise l-au învățat pe Neagu
Djuvara că noi, oamenii, suntem tare mărunți și că nimic nu stăpânim cu adevărat
pe această lume.“
• Filip-Lucian IORGA
„Nu există istorie definitivă, există doar teorii, iar istoricii pot găsi
întotdeauna explicații noi pentru fapte istorice care au fost deja interpretate
în repetate rânduri. Nu numai cantitatea și calitatea vestigiilor cu care
lucrează istoricul se modifică de la o generație la alta, ci mai ales felul în
care înțelegem trecutul.“
• Neagu DJUVARA |
Adevăr Divin
