Trecutul este viu

Așadar, o întâlnire fericită a istoricului care cercetează istoria cu istoricul care a trăit-o. Un taifas presărat copios cu reflecții despre credință, destin, copilărie, educație, rolul elitelor politice și intelectuale, despre răbdarea pe care trebuie să o aibă două sau trei generații pentru a ajunge în chip legitim să ocupe demnități în stat. Însă, cum în această carte nu doar biografia lui Neagu Djuvara este interesantă, ci și profesiunea sa de credință ca istoric și filozof al istoriei, cei doi, odată puși pe vorbă și căutând să afle adevărul despre obiectivitate și relativizare în studiul trecutului, ajung la concluzia că istoria este o poveste cu sens, încontinuu reinventată. Astfel, prin cei prezenți, trecutul este întotdeauna viu.

„Oricât ar fi de ocupat și oricât de puține minute ai avea de petrecut în compania lui, Neagu Djuvara nu-ți dă niciodată senzația că ar fi grăbit. El are întotdeauna timp. Poate că viața sa atât de frumos trăită e un argument împotriva zbaterilor și a pripelilor inutile și dizgrațioase. Seniorul Neagu Djuvara știe să pășească agale, cu fermitate și cu eleganță, fără să se lase timorat de trecerea timpului. Ținuta lui boierească nu e însă orgolioasă, ci plină de smerenie: poveștile trăite și istoriile scrise l-au învățat pe Neagu Djuvara că noi, oamenii, suntem tare mărunți și că nimic nu stăpânim cu adevărat pe această lume.“

• Filip-Lucian IORGA

„Nu există istorie definitivă, există doar teorii, iar istoricii pot găsi întotdeauna explicații noi pentru fapte istorice care au fost deja interpretate în repetate rânduri. Nu numai cantitatea și calitatea vestigiilor cu care lucrează istoricul se modifică de la o generație la alta, ci mai ales felul în care înțelegem trecutul.“

• Neagu DJUVARA