„Părintele Zosim era un povestitor neîntrecut, având un repetoriu nesfârșit
de povești minunate de tot felul. Povești despre sfinți uciși de păgâni în
chinuri, povești despre Ștefan cel Mare... povești despre părinți, surori,
mirese și frați robiți, pe care fii, miri și chiar viteji neînrudiți cu acei
nenorociți îi scăpau din robie prin sabie, prin meșteșug, prin bani; povești
despre prunci duși de turci departe în țara lor spre a face din ei ieniceri,
care prin înțelepciune, sânge rece și îndrăzneală izbuteau să se-ntoarcă acasă,
venind pe jos tocmai de la Bagdat și de la Misir, povești despre șiretlicuri de
ale grecilor... povești din vremea răscoalei lui Pasvantoglu, pașa de la Vidin,
împotriva sultanului, apoi povești despre nemți cu coadă, despre Prozorovski și
despre Camenski, despre isprăvile volintirilor, despre prăzile lor și ale
turcilor în țară, povești despre chipul cum s-o aruncat în aer viteazul căpitan
Iordache, la Secu și despre câte altele, nenumarate și toate frumoase. Și
povestea curgea din gura moșneagului fără întrerupere, lin și limpede, într-un
grai frumos și nemeșteșugit...“
De la ultimii martori ai vremurilor fanariote, ai ocupațiilor și războaielor
rusești și turcești, de la oamenii care au trăit zorii schimbărilor și ai ideii
naționale, de la cei care au făcut Unirea Principatelor și ne-au așezat între
națiunile Europei sub domniile lui Cuza și Carol I, Radu Rosetti a adunat
chipuri și întâmplări alcătuind o lume care nu vrea să treacă în uitare. Sub
pana sa, știința istoricului cercetător al arhivelor se împletește cum nu se
poate mai fericit cu harul de povestitor moștenit de la părinți și bunici.
Împreună cu Amintirile, povestirile sale alcătuiesc opera ultimului mare
cronicar moldovean. |
Adevăr Divin
